Proverbe 31:24

by Carmen Motora
0 comment

Proverbe 31 : 24 – ” Ea face cămăși și le vinde și dă cingători negustorului. “

După sublinierea de mai sus, că ea femeia cinstită e împărăteasă și are haine de purpură, după ce bărbatul ei e bine văzut la porți și șade cu bătrânii cetății, încoronat ca un împărat, acum ea… tocmai face cămăși, cingători și… le vinde ! Ăsta da paradox ! Mărgăritarul de preț… în piață. Printre negustori. Un diamant… negustorind ! Mare uimire pentru mine.

Trebuie că nu e întâmplare ! Nicidecum ! Această femeie anume face cămăși de in și cingători. Muncă grea. Ar putea trimite slugile să le vândă. Și totuși nu o face. Ea știe că trebuie să stea față în față cu negustorul. Cămășile și cingătorile-s de prea mare preț să fie lăsate pe slugi. Ele poartă ” bucăți ” din sufletul ei. Nu-s doar simple cusături. Poartă frumuseți de împărăteasă. Nu doar broderii. Nu i se pare înjositor să apară cu ele. În piață. Smerenia o face să pășească frumos. Și demn.
Când apare la porți, cingătorile sclipesc de îți iau ochii. Și o fac mai împărăteasă decât e !

În antichitate, cingătorile (curelele) erau mult căutate ca și cămășile fine de in ( numite “pânzeturi fine” KJV )
Cingătorile însă deveniseră și obiect de podoabă. Cei bogați, alegeau în locul cingătorilor de piele obișnuite, cingătoarea bogat brodată de in. Acestea fiind brodate manual, erau foarte scumpe. Erau de departe de lux, rafinate.
Femeia cinstită în vechime, făcea astfel de cingători. Brodate cu migală. Apoi făcea schimb cu negustorii fenicieni. Astfel putea să poarte lucruri de lux, precum veșmintele de purpură, fără însă să fie extravagantă ( v 22 ).
Cingătorile ei brodate dovedeau mereu că e împărăteasă. O regină gata să slujească. Nu să fie slujită.
Dar ce e mai frumos e că cingătorile ei erau purtate de negustori peste mări și țări !
Da ! Ele, cingătorile spuneau povestea ei țesută adesea pe genunchi. În cusături fine și precise de tot. “Amprenta” ei străbătea pământul în lung și-n lat ! Faptele ei erau văzute departe. Pleca acasă mulțumită. Cu hainele de purpură. Tot mai frumoase și mai noi. Tot mai… de purpură ! Cum să trimită slugile la așa negoț ?

” dă cingători negustorului ” ( nu negustorilor ci negustorului )
Singularul acesta dă mare valoare ! Ea stă față în față cu Negustorul. Îi arată ” cingătorile, cămășile fine de borangic “. Muncite de ea. El, Negustorul le vede. Le “cântărește” pe toate. Le știe valoarea. Ba mai mult, îi vede mâinile obosite de muncă. Rănite de atâtea “cingători”. I le ia pe toate. El îi oferă haine de purpură. De împărăteasă.

Femeie, mărgăritar ales, știi că ” cingătorile și cămășile ” lucrate de tine vor sta în fața Negustorului ?
El le va aprecia. Pe toate. Le știe valoarea. Reală. Vede mâinile tale obosite ades.
Și lacrimile țesute în ” cingători ” ca perle ce strălucesc de îți iau ochii.
Vede sufletul tău făcut bucățele printre ” broderii”.
Negustorul le duce peste mări și țări ! Tocmai în Cer ! La El ! Și se laudă cu ele.
Îngerii te știu. Te cunosc. După ” broderii “. După frumuseți făcute cu migală în cămăruța ta ! Pe genunchi ! Neștiuți. Nevăzuți. Doar de Negustor răsplătiți.
Haina ta de purpură va fi mereu nobilă. Curată și nouă !
” Broderiile ” de pe ” cingători ” duc mireasma ta tocmai sus, în Împărăție !
Îngerii stau adesea uimiți și privesc ce minuni se pot face pe pământ. Și ce tare strălucesc ! Ca și cununa ce ți-e pregătită ! De împărăteasă !

Carmen Motora

Related Posts

Leave a Comment