David pentru un moment uită că în fața lui Goliat a fost doar el cu câteva pietre și o praștie veche. În spatele lui însă era armata Cerului.
Acum, ațâțat de Vrăjmașul lui dintotdeauna vrea să știe pe ce armată se poate baza. Dintr-o dată, cântarea lui dulce străbate o notă falsă. Dintr-o dată alergarea lui la Dumnezeu trece în urma a ce are, a ce poate face. Ispita curmă frumusețea încrederii lui.
Dumnezeu care îi ieșea mereu înainte ca o Primăvară ce curmă ghețurile Iernii, e pentru moment sărit la “numărătoarea” lui.
Ne-vegherea lui David aduce moarte, durere, înstrăinare de Împărăție. David recunoaște că, această cădere cere preț. Și nu vede altă lovitură ca pedeapsă decât în Mâna Păstorului lui. David știe că doar Dumnezeu îi poate corecta cântecul harpei de orice notă disonantă, de orice diez sau bemol, ce fac din melodia curată, o înșiruire profană.
Uneori suntem ispitiți să ne vedem talanții încredințați ca și talentele noastre. Cântecul nostru poate deveni ușurel un cânt omenesc plin de emfază, sacadat de mândrie, afișat prea ușor cu numele nostru pe el. Cântecul, în loc să înmiresmeze, fac îngerii să-și astupe urechile de falsul unui cântec ce sună într-o gamă necunoscută lor.
Uităm adesea că și noi am înaintat cu pietre simple în fața lui Goliat, dar victoria era câștigată de Cerul întreg în urma noastră, să ne susțină!
Uităm prea ușor că suntem doar niște purtători de comori de Sus și ne trâmbițăm adesea înfoiați comorile ca fiind ale noastre. Cântecele așa ne devin fără putere, fără alint, fără ecou Sus, fără dulce legănare. Nu facem decât să ascultăm ațâțarea Vrajmasului.
Să ne întoarcem, ca și David, la Dumnezeu. Același Dumnezeu bun, drept, care și la pedeapsă e cu inima frântă pentru cel greșit.
Să lăsăm pe Dumnezeu să ne corecteze partitura de notele false, ce altfel, schimbă cântecul doinit într-o jalnică sforțare omenească!
Dacă ai un talant sau doi sau mai mulți, mergi pe “câmpul de bătaie” cu doar “pietre și praștie”. Dumnezeu este cu tine cu tot Cerul Lui.
Tocmai mi-am numărat “pietrele” simple, netede și i-am cerut lui Dumnezeu să fie cu mine, în lupta cu “Goliatul” meu. Talantul meu e în Mâna Lui, dat mie. Doar așa, cântecul meu, încântă oamenii dar și Cerul! Tot!
Și miroase a Har cu alai de îngeri!
1 Cronici 21
