” Ea se scoală când este încă noapte, și dă hrană casei sale, și împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. ” ( Prov. 31 : 15 )
Femeia cinstită e năpădită de râvnă. E organizată. Își știe prioritățile. Și le trăiește ! Femeia asta, știe că, casa ei este ” pe mâna sa “. De aceea, se scoală, cât încă e noapte. Timpul e măsura muncii ei.
” Dă hrană casei ei”. Hrana casei, poartă amprenta femeii ! Și ca s-o poată da, ea trebuie să o aibă mai întâi. Așa că are nevoie de timp. De dedicare. De jertfă. Sacrificiu. Cu drag.
Mi-a plăcut enorm sublinierea : ” dă hrană casei sale “. Nu împuternicește vreo slujnică să facă asta. Nu ! Ci ea, o dă !
Hrana joacă un rol crucial în casă. Hrana adună, unește, aduce bucurie, pace.
După atâția ani, încă îmi sunt vii în inimă, momentele când mama ne chema la masă…Cu bunătățile făcute de mâinile ei scumpe,ne unea pe toți, în jurul mesei. Era veselie, descărcare de suflet, bucuria că suntem împreună,hohote vesele lipsite de grijuri ! Mama, știa bine că ea cu adevărat dă hrana ! Și o făcea minunat !
Și acum, mă cuprinde nostalgia, la văzul sau mirosul multor mâncăruri. Ele îmi amintesc de copilărie, de soare și liniște de tihna căsuței noastre. Mama, femeie cinstită, nu știa cu adevărat, că ea împărțind hrana casei, ne împărțea colțuri de cer !
Da, hrana poartă amprenta femeii.
Femeia, mărgăritar ales, împarte hrana și odată cu ea, împarte bucurie, armonie, copilărie caldă, loc de odihnă și mângâiere. Știi că ești acasă ! Și mai mult, femeia cinstită, împarte hrană pentru suflet !
Ea, cunoscătoare de nevoi în casă, poate atât de bine, cu o limbă iscusită și o mână caldă, să șteargă o lacrimă de copil, să încurajeze un copil dărâmat, să îmbărbăteze un soț obosit.Ea știe bine să dea și hrană de suflet. Ce satură și alină. Mângâie și întărește.
De aceea, femeia cinstită, se trezește cât încă e noapte. Ea știe că Dumnezeu îi poate da și ei ” hrană “. Ca să poată da, trebuie să primească de sus. Dimineața ea primește mana proaspătă. Și o dă cu bucurie. Tot proaspătă !
Și acum, după atâția ani, mama mea dragă,are încă ce da. Deși din mintea ei s-a șters tot, mai e încă ceva acolo : ” hrana” strânsă în zorii zilei. Doar de Dumnezeu mai știe. ” Hrana” strânsă o ocrotește. Chiar și acum !
În trecut, femeia împărțea lucrul de peste zi. Slujnicelor. Și mă gândeam ce bine era… Dar apoi, m-am gândit că și eu, ca și tine, o putem face. Da, împart munca, o organizez bine, pentru tot ce am : picioarele mele, mâinile mele, ochii și urechile mele, pentru toate simțurile și puterile mele. Ca să fiu eficace ! Personal, fac liste de priorități, de necesare,și nu las totul la întâmplare. Toate mă slujesc. Am putere asupra lor. Deci, sunt binecuvântată.
Azi, am învățat mai mult, să fiu acel mărgăritar veritabil, ce mă încarc când încă e noapte, cu strălucire de sus ! Că împart hrană în casă. Hrană ce aduce miros de acasă ! De copilărie ! De bucurie și cer ! Și că pot reuși tot, dacă împart și organizez lucrul de peste zi. ” Slujitoarele ” mele , mă ajută să fiu eficace !
Îmi dau seama că sunt binecuvântată ! Și sunt binecuvântare !
Tu știi asta ? Știi că așa ești ?
Carmen Motora
