Poezii

Chipul Tău și al meu Cel mai grozav paradox. Iubirea Ta și întinăciunea mea, Mila Ta și grotescul din mine, Blândețea Ta și…

Stăteam în lumina de zi Și m-a prins dorul de Tine ! Dorul să alerg departe în zări Strivind roua și să țip…

Sunt Iosif ce-aleargă și cată   Senin din bucăți curate de suflet, Culese din dealul cu cruci atârnate.   Ești mort și mă…

Când spun înviere, îmi simt sufletul Sub pecetea arsă de morile lumii, Lovind adânc, zbuciumat și tăcut. Învierea e clarul ochiului, Răsărit sub…

Cred că nu mi-ar fi greu Să m-apropii de munți, Să le strig din adâncul ființei : ” Sunteți trecători !” Să m-aplec…

Dac-am simți ce simte o floare, când fruntea cu rouă-și înalță spre soare, Dac-am trăi fiorul adânc, ce-l simte o frunză, căzând la…

Ești Lumina care orbește umanul, Sărman, tăcut și hain. Ești sublimul ce-alintă firescul, Nefiresc, răsărit și adânc. Ești culmea ce doare, În dorul…