Desăvârșire

Dac-am simți ce simte o floare,
când fruntea cu rouă-și înalță spre soare,
Dac-am trăi fiorul adânc,
ce-l simte o frunză, căzând la pământ,
Dacă-n tăcere am privi,
firul de iarbă, tremurând în adierea de vară,
Dacă, plângând, am recunoaște,
că fulgul de gheață topit pe-o fereastră, e-n taină ascuns,
Atunci…
am cădea doborâți la pământ,
cu inima-nghețată-n fericire…
Și poate că, buzele noastre ar mai găsi
puterea să șoptească tremurând : “Desăvârșire !”.