Îngerul dă de veste că Pruncul S-a născut! Ușor de recunoscut! Unic în lume! Unicat pe Pământ!
Un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.
Prunci înfășați în scutece erau mulți. Și sunt! Peste tot în lume. Oriunde în timp! Numai Unul este culcat într-un jgheab de dat mâncare animalelor. Ieslea avea altă obârșie. Altă întrebuințare și alt rost. Să sature animalele obosite.
Pruncul culcat într-o iesle, într-un grajd spune că Dumnezeu cel surprinzător de mare, S-a putut face atât de mic, tocmai că mă iubea. Paiele vorbesc și ele de surprinzătoarea venire a Împăratului. Umede, mirosind a animale, neștiutoare, au adăpostit Dumnezeirea fiindcă niciun leagăn de pe Pământ nu era disponibil pentru Copil.
Ieslea din grajd umilă și plină de miros de animale s-a făcut Lumină, căldură, cântec de îngeri, gângurit de Copil, mireasmă de Cer, domnie de Dumnezeu.
Paiele au devenit căldură, animalele au rămas mute, timpul oprit în loc a surâs deplin, Dumnezeu mărețul Și-a deșertat toată Împărăția, iar Pruncul cu un plânset a făcut rai dintr-o iesle. Dintr-un grajd.
Iată semnul după care Îl poți recunoaște: un Prunc înfășat pământește dar strălucind împărătește acolo unde nimeni nu s-ar aștepta, într-un grajd, culcat simplu într-un jgheab pentru mâncarea animalelor, semn că așteaptă și inima ta, să-l primească!
Ieslea fără vorbe, spune că Dumnezeu făcut umil Copil, e gata să își desfășoare ființa, în oricine e gata să Îl cheme! Să Îl dorească! Ieslea e doar începutul domniei Lui. Restul e doar inimi umile, deschise, dorind gângurit de Prunc!
Luca 2:8-12
