În Lumină

Stăteam în lumina de zi   
Și m-a prins dorul de Tine !  
Dorul să alerg departe în zări  
Strivind roua și să țip în ecouri:  
" Te iubesc, Tată ! "  

Mi-e dor fierbinte să m-aplec peste râu  
Unda să-i ating și să mă cutremur.  
Mi-e dor necuprins și adânc de Tine,  
Un dor ascuțit în petale de flori,  
Adâncit în fântâni lucite de lună plină.  

Stăteam în banalul lumii din noi 
Și m-a frânt dorul nebun după Tine, 
Dorul sălbatic să fug sus pe Deal 
Să strig între cruci atârnate : 
" Te iubesc, Împărate ! " 

Azi am stat privind omenescul vulgar 
Și m-a prins dorul năstrușnic de Tine. 
Dorul da pată cerească peste zgura umană. 
M-a prins dorul să știu că mă știi. 
Că Tu plângi odată cu mine. 
M-a prins dorul așa de adânc după Tine ! 
Un dor nedescris de salcâmi înfloriți 
Dor mirosind a miei zbenguiți pe pășune. 

Azi, am căzut în genunchi și am plâns. 
M-a frânt dorul de Tine ! 
Dorul să-Ți spun simplu și copilăresc: 
" Te iubesc, Doamne, și mi-e tare dor de Tine ! "

În Lumină
Carmen Motora, autor