Cred că nu mi-ar fi greu
Să m-apropii de munți,
Să le strig din adâncul ființei :
” Sunteți trecători !”
Să m-aplec peste culmile line,
Scăldate-n pășuni colindate de miei,
Să le spun : ” Veți păli ! ”
Nu mi-ar fi greu nici să cânt
Când în hăuri s-ar pierde cântarea !
Nici să plâng cu lacrimi amare
Când plânsul ar fi râs în cuvinte barbare !
Nu mi-ar fi greu nici chiar
Să lovesc zările de-atâta senin
Și să cad istovită în țăndări de soare.
Nu mi-ar fi peste putință
Să culeg de pe margini cu rouă
Oftaturi de ierburi culese-n mănunchi.
Nici să storc aurori din zefiri înălțați în văzduh,
Ce îmi frâng firea aici jos pe pământ.
Nu mi-ar fi greu …
Însă da, mi-ar fi greu, peste putință
Să Te văd și să-Ți spun :
” Doamne, nu te știu ! Nu Te simt ! Nu Te vreau ! ”
Atunci inima mea ar înceta
Să mai știe de mine !
Nu mi-ar fi greu / Carmen Motora, autor
