Iosif din Arimatea

Sunt Iosif ce-aleargă și cată   
Senin din bucăți curate de suflet, 
Culese din dealul cu cruci atârnate. 
 
Ești mort și mă doare ființa mea toată 
Te caut, Te vreau și Te plâng. 
Ești mort iar inima mea Te cere întruna. 
 
N-am ce să-ți dau decât locul meu de odihnă. 
Mormânt rece din piatră și crez. 
Mormânt gol ce suspină de dor.
 
Sunt Iosif și mă tem să te chem.
Să cred că ești mort în vecie ?
Asta mă tem și mai tare să cred.
 
Iubesc bucata de zare arzând peste Tine,
Iubesc seninul și copiii ce zburdă.
Iubesc ființa Ta ce durerea alină.
 
Dar, n-am ce să-ți dau, 
decât durerea din mine.
Și-un mormânt nou,
Nou de tot, săpat într-o stâncă.
 
" - Doamne, vino în adâncul din mine!
Lasă mormântul să nu ne mai știe !
Învie odată cu mine ! "
 
Iosif din Arimatea
Carmen Motora, autor