Deznădejdea este cea mai cumplită și ucigătoare armă a diavolului. Nu îl mai poți zări pe Dumnezeu de atâta durere. Nu Îl mai poți desluși printre atâtea lacrimi.
Ilie, deznădăjduit, se vede singur. Loviturile îl secaseră de putere, de vlagă. Teama singurătății luase locul credinței în puterea cea mare a lui Dumnezeu. Amenințările de moarte făcuseră din credința lui Ilie o ceață ridicată prea ușor.
“Ce faci tu aici Ilie?” îl întreabă Dumnezeu.
“Sunt deznădăjduit” – suna răspunsul întortocheat al lui Ilie. Sunt făcut zob. Praf în vânt. Din ce fusese mai rămăsese doar o umbră și aceea ascunsă în peșteră.
Dumnezeu însă are soluția: ieși afară! Stai pe munte!
Întâlnirea lui Ilie cu Susurul blând și subțire, a făcut din deznădejdea lui Ilie, colț de luptă între împărății. Ilie și Dumnezeu, devin armă de temut pentru cel mai negru Întuneric. Ilie nu se mai vede singur ci de mână cu forța Universului.
Când ai fost deznădăjduit? Secat de orice vlagă? Vulnerabil ca un copil în fața pericolului? Ascuns în “peșteră”? Trebuie să ieși afară! Să stai pe Munte! Trebuie să deslușești Susurul Blând și subțire ce face din deznădejdea ta, arsenalul Cerului!
Când ești deznădăjduit nu emite judecăți. Nu căuta soluții. Nu blama ceea ce nu poți vedea. Nu judeca cu singurătatea din tine. Nu opri Cerul să te caute. Ieși afară din “cochilia” ta. Stai pe Munte. Așteaptă-L pe Dumnezeu! Îți va alina ființa blând și ușurel, în acord de îngeri. Iar de Mână cu Susurul Blând, devii forța care face din Noapte, Zi!
1 Împărați 19
