2 Samuel 21 : 15-17
Același David. Om după inima lui Dumnezeu. Aceeași dușmani. Filistenii. Aceeași dorință de luptă și de biruință. Aceeași uriași… Totuși, altă dată, David înaintase curajos în fața lui Goliat. În Numele Dumnezeului său îl biruise doar cu o piatră aruncată la țintă. Doar cu o piatră. Biruise ușor.
Dar acum… tot un uriaș, unul din fiii lui Rafa, a voit să-l omoare pe David. Tot uriaș. Însă, David acum avea nevoie de ajutor. Abișai i-a fost ajutor. Eroul de data asta… a fost Abișai. David era… slab? David putea acum fi învins ? Același David ? Unde era puterea lui ? Ba chiar sfătuit să rămână acasă ca să nu fie ucis. Unde ești David, biruitor de uriași ?
Ce mare discrepanță. Două lupte cu uriași. Ce diferență uluitoare. Uriași biruiți. Însă o dată de David iar apoi de … alții.
Multe întrebări ce mi le-am pus. Și răspunsul a fost pe cât de simplu, pe atât de uimitor : ” David era obosit. ” Nu căzut în păcat. Doar obosit. ( Dex : obosit – sleit de puteri, ostenit, istovit, trudit. Cu puteri fizice și intelectuale pierdute, în urma unor eforturi prea mari. ) David era obosit și totuși a plecat la luptă, crezând că va face față. A luptat obosit. Și oboseala îi putea aduce… moartea.
De câte ori nu sunt obosită ? Obosită să iert, să alin, să iubesc, să cred, să ajut, să mângâi ? Obosită să o iau de la capăt iar și iar ? Pot lupta eu obosită? Știu eu că oboseala în luptă, înseamnă moartea?
Doamne, învață-mă să mă odihnesc în Tine ca să pot lupta . Învață-mă să știu limanul liniștii mele în Tine. Așa voi trăi, oricâți uriași îmi vor ieși în cale. Așa voi putea lupta și birui.
Carmen Motora
