1 Împărați 28:6; 29:6 – În vechime Dumnezeu răspundea prin vise, prin Urim și Tumim sau prin prooroci. Pentru Saul însă niciuna nu mai era valabilă. Ucisese preoții, lucrase ca un nebun de capul lui la Ghilgal, iar acum voia răspuns de Sus. Dumnezeu tace. Tăcerea asta era atât de adâncă încât îl împinge pe Saul la o soluție disperată : să cheme morții. Dumnezeu nu ii mai răspundea. Spera ca măcar morții să vorbească în favoarea lui.
În opoziție e David. În grea strâmtorare, în cumplită strânsoarea, el are o singură soluție, ce e unică, dintotdeauna: să vorbească cu Dumnezeu. Să ceară sfat. Lumină. David prinde curaj doar la gândul că poate vorbi cu Păstorul. Singura lui mângâiere. Singurul lui alint. Singura soluție. Iar Dumnezeu e onorat. Ii răspunde. David fără Dumnezeu, e ca cerul fără Soare. Și nu poate așa. Știe că Soarele îi e căldură, frumusețe, lumină, viață, bucurie, răspuns în cea mai cumplită noapte.
Dumnezeu încă vorbește. Încă vrea să îmi vorbească. Nu prin efod cu pietre ce lucesc și răspund. Nu prin vise. Nu prin prooroci. Vrea și îmi vorbește prin Fiul! Direct din Cer! Direct din Împărăție! ( Evrei 1:1-2).
Vreau ca și David să mă îmbărbătez sprijinindu-mă pe nimic altceva, decât pe Tata! Pe Domnul Dumnezeul meu! Al meu bine știut! Să mă știe Dumnezeu sus în Cer! Să fie cunoscut glasul meu printre îngeri! Iar Dumnezeu să-mi răspundă. Să nu tacă niciodată!
Tu ce răspuns cauți? Al Împăratului sau încă te mai lupți să cauți răspunsuri ocolite, prost înțelese, rătăcite printre oameni, lucruri, momente și vremi? Îți stă la îndemână comunicarea cu Cerul. Trebuie doar să știi că asta vrei, cauți, aștepți iar ca și David, să fie singura îmbărbătare: sprijinul pe Domnul Dumnezeul tău!
