Caleb se vede binecuvântat! Doar datorită încrederii lui în Dumnezeu. Peste el, parcă nici nu trecuseră încă 45 de ani peste cei 40 pe care ii avusese, când iscodise Țara! Era la fel de agil ca o căprioară, gata să scruteze piscurile iar mintea îi era brici ca în tinerețe. Putea să lupte dar și să conducă. Mintea lui sănătoasă ca și trupul, îngânau puterea Cerului, peste alegerile lui.
Caleb e un viteaz! L-am admirat pentru curajul lui nebun. El cere să îi fie dat muntele cu uriași! Anachimii devin preocuparea lui. Nu se teme de ei. Nu se închircește undeva, plângându-și de milă, că e bătrân. Nu se vaită copilărește. Nu așteaptă să i se dea de-a gata.
Caleb își scoate pieptul în față, își înalță privirea, își măsoară puterea cu unitatea Cerului, și ii vede pe uriași, niște furnici gata să fie strivite!
Caleb la 85 de ani întinerește întruna! Își plimbă privirile biruitoare peste piscuri umblate de uriași! Nu tremură de frică! Se îmbărbătează știind că e veșnic tânăr cu Dumnezeu! Are aceeași putere mare! Are aceeași iscusință nebunatică! Are același dor să biruiască! Are aceeași mireasmă unică de un alt Duh, decât al fricii!
Azi am învățat de la Caleb să îmi număr anii cu măsura lui Dumnezeu! Să îi înșir cu pași neșovăielnici! Să nu mă mai tem! Să privesc “piscurile” de neatins, ca și lupta mea! Să îi văd pe uriașii mei, treabă de Împărăție dată mie!
Că ai de luptat e sigur! Că ai de cucerit teritorii, fără îndoială!
Fii un Caleb! Curajos, tare încrezător în forța lui trimisă de Sus, sănătos la trup și la minte, privind “uriașii” ca pe “gândaci” gata să fie striviți cu pas tineresc!
Fii altfel decât “valul”!
Fii unul care sfidează legile pământului și trăind tinerește cu Cerul, să poți birui toți “Anachimii” ce îți stau înainte!
Hai la “luptă”!
Iosua 14:6-15
