“David a locuit în pustie, în locuri întărite și a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.” – 1 Samuel 23:14
Pustia Zif nu era altceva decât un pustiu pârjolit de soare și plin de văi adânci. Hrana și apa lipseau aproape cu desăvârșire.
David a locuit în pustia aceasta. A transformat aceste văi adânci în puncte de observație, unde și-a plasat oamenii și putea astfel să culeagă informații despre dușman.
David era hăituit de Saul. Lipsit de cele necesare. Apăsat din toate părțile. Înconjurat și urmărit mereu. Dar el a transformat pustia în casă de locuit. Văile adânci în ajutoarele lui. Iar urmărirea lui mereu, în treaba lui Dumnezeu!
Ești în “pustie” ca și mine? Trăiești în arzătorul pustiu al lumii, ești urmărit mereu de “Saul” care vrea să îți ia viața? Văile adânci sunt la tot pasul? Hăuri se cască înaintea noastră, să ne nimicească?
Alege să nu te lași! Transformă pustia în loc de trai. Văile cu necunoscut în lecții de unde înveți. Lipsurile în căi de înălțare! Iar urmărirea ta să fie treaba Tatei cu tot alaiul Lui de îngeri!
Dumnezeu nu te va da niciodată în mâinile Dușmanului! Niciodată!
Că vei fi urmărit mereu, e un fapt. Că vei avea lipsuri, da. Că vei plânge în fața multor văi, da. Că îți va fi teamă, da. Dar nu uita, Dumnezeu este păzitorul tău și El va întoarce Cerul pe dos pentru paza ta!
Dumnezeu nu te va da niciodată în mâna Dușmanului! Ești responsabilitatea Lui, fiindcă ești Copilul Lui!
Hai să înaintăm ștergându-ne lacrimile! Pustia e un fleac pentru Tata!