” Ea își deschide palma pentru cel sărac și își întinde mâinile către cel nevoiaș. ” ( Prov 31 : 20 NTR )
Femeia reală e bună ! Bunătatea e o dimensiune a sufletului ei. A caracterului său. Acea dimensiune e pusă de Dumnezeu și poate măsura nevoia, sărăcia, lipsa. Și pentru că are bunătate, femeia reală devine plină de farmec ! ( Prov. 19 :22 ). Farmecul, acea transformare miraculoasă a lucrurilor, o însoțește. Și ea strălucește !
” Ea își deschide palma pentru cel sărac…” – mi-a plăcut tare mult. Aici anume s-a subliniat ceva.
Nu se pune problema că nu ar avea ce da ! Nu ! Ea ARE ! Trebuie doar să deschidă palma…. sau nu. După cum e ea. Mărgăritar veritabil sau imitație. Plină de bunătate deschide palma sau plină de egoism o ține închisă… mărgăritar real sau imitație ieftină.
Mărgăritarul autentic cu inima plină de bunătate, are ochi bun ! Sănătos ! Vede bine pe sărac, pe nevoiaș. Știe când și cum să deschidă palma. Să întindă mâna. Ochiul ei bun e lumina trupului ( Luca 11 : 34 ). Ochiul ei bun e ferestruică pentru Lumină de sus. O primește și Împăratul e lumina ei ! Inimă cu bunătate. Ochi cu Lumină. Ce ar mai putea fi ? Ar mai putea fi ceva mai mult ?
Zile întregi m-am frământat. Încercând să înțeleg ce anume. Singularul de aici ” săracul “, ” nevoiașul ” nu mi-a dat deloc pace. Sublinierea aceasta vrea să spună mai mult ! Am căutat mai multe traduceri. Și în toate apare acest singular. Nu pluralul: ” săracii, nevoiașii “. Acest singular vrea să ne spună ceva anume. Atrage atenția asupra unei anumite categorii.
Cine e ? Cine anume ? Lumina m-a luminat. Ea luminează mereu !
” Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat ; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut ; am fost străin și M-ați primit ; am fost gol și M-ați îmbrăcat…..
” Adevărat vă spun că, oricâteori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești neînsemnați frați ai Mei, MIE mi le-ați făcut “. ( Matei 25 : 31-46 )
Asta schimbă totul ! Săracul , nevoiașul Îl ascunde pe … Isus !
Femeia mărgăritar real știe asta. Vede bine. Însă mai presus de toate, o face să-și deschidă palma cu drag. Cu bucurie. Cu bunătate. Cu blândețe. Când știi că Îl ajuți pe Isus, că îți întinzi mâna spre El, să dai, ce dai ?
Femeie, mărgăritar ales, ce Îi dai ? Ce nu îți mai trebuie ? Ce te împiedică prin casă și nu ți-e de folos ? Ce-ți cade printre degete când ții pumnii strânși ? Ce e rău și urât ?
Tu știi cui dai ? Știi către cine îți întinzi mâna ? Dacă știi vei da ! Ceva ce va face strălucirea ta să fie orbitoare ! Fiecare față a mărgăritarului real strălucește ! Niciuna nu e opacă ! Da, vei da cu bucurie ! Și cu bunătate ! Vei vedea când săracul și nevoiașul îți mulțumește. Vei vedea pe buzele lui, zâmbetul lui Isus. Vei avea farmec ! Și Împăratul nu te va uita ! Te va face împărăteasă sus în Împărăție ! ( Matei 25 : 34 )
Carmen Motora
