” Când ninge, ea nu se teme pentru familia ei, pentru că toată familia ei este îmbrăcată în haine stacojii. ” – Proverbe 31:21
Din timpuri străvechi și în cele mai multe culturi, roșu -cărămiziu ( Biblia Cornilescu) , stacojiu ( roșu- aprins NTR ) este culoarea simbolic asociată cu Divinitatea și Puterea. Culoarea aceasta era prezentă în țesăturile ce erau la Cortul întâlnirii, în îmbrăcămintea preoților și chiar în perdeaua de la intrarea în Sfânta Sfintelor, ce adăpostea chivotul. Ea semnifică prezența lui Dumnezeu cu puterea Lui imensă !
Femeia reală îi vede pe ai ei, îmbrăcați în haine ” stacojii ” ! Îi vede îmbrăcați cu Dumnezeu. Cu puterea Lui. Îi vede apărați și în cea mai cumplită ” iarnă ” ! ” Fulgii maaari ” ce cad adesea, nu o împiedică să vadă hainele lor stacojii ! Sângele Mielului îi apără ! Nu ea ! Nu puterea sau dibăcia ei. Nici măcar grija ei imensă ! Nu ! Ci El, Împăratul îi ocrotește. E semn : stacojiul e acolo ! Ce apără de moarte și de deznădejde. De teamă . Ea nu se teme !
Plânge uneori. Dar chiar și atunci, printre lacrimi, deslușește haine stacojii… putere și Dumnezeu ! Amestecate mereu anume pentru ea. În haine. Pentru ai ei. Așa știe că nicio lacrimă, niciun ” fulg” căzut, nicio ” zăpadă “, nu o poate înspăimânta ! Ea nu se teme !
Zăpada cade în cantități mici aproape în toate iernile în multe părți ale Palestinei. Deși nu te-ai aștepta. Însă, studiind despre iarnă, am găsit un amănunt grozav ! Ați fi surprinși, ca și mine, să aflați că pe timpul iernii, Pământul se află, de fapt, cel mai aproape de soare ! La cea mai mică distanță !
Femeia, mărgăritar real, știe că ” iarna ” uneori vine. Chiar și la ea în casă ! Și ” ninge ” adesea ! Cu probleme și necazuri, zăpezi reci. ” Iarna” nu e frumoasă. Și nici ușoară. Nu are viață. Și nici bucurie. Nu vezi viață și nici belșug. Și pentru că nu vezi decât alb de gheață, începi să te temi… Femeia, mărgăritar autentic, e plăsmuită bine! Și frumos ! Anume de Soare ! Ea nu se teme ! Și vede ce alții nu văd : haine stacojii ! Vede ” zăpada ” dar mai vede ceva : Soarele ! Îl vede pe Împăratul ! Mai aproape decât alte dăți ! Cel mai aproape ! De aceea nu se teme. Și de ce s-ar teme ? Nicio iarnă nu e veșnică ! Nicio zăpadă nu e doar …zăpadă. Zăpada ascunde sub ea viață și iarna e alungată de primăvară.
Femeie, mărgăritar ales, tu te temi de ” zăpadă ” ? Sau Îl poți vedea prin orice ” ninsoare” pe Împăratul ? Îl poți zări cum îi îmbracă pe ai tăi în haine stacojii ? Pe toți ! Și pe tine !
Poți simți că Soarele e cel mai aproape de tine ? În cea mai cumplită și rece ” iarnă “? Dacă știi, nu te vei teme ! Îți vei șterge lacrima și ” vei păși peste lei și peste năpârci și vei călca peste pui de lei și peste șerpi “. ( ps. 91 : 13)
Și vei străluci ! Mai tare pentru că Soarele în ” iarnă ” e cel mai aproape de tine ! El îți va fi strălucirea de diamant ! Orbitoare și reală !
