Femeia cinstită… toarce. Asta ne spune versetul. Simplu. Poate prea simplu la o primă vedere.
Dar fiindcă niciun Cuvânt de al Împăratului nu e lipsit de putere, am căutat să înțeleg.
Torsul e o muncă veche. Migăloasă. Ce ” mănâncă ” mult timp. O muncă de rutină. Intermediară. O muncă nevăzută în produsul final. Torsul este munca ce face trecerea lânii sau inului, de la fibre scurte și multe încâlcite, la un singur fir bine răsucit, lung, fără întreruperi. Firul e folosit apoi în țesături și așa se obține pânza, din care se fac diverse lucruri utile pentru casă sau cei din casă. Femeia ce torcea, ținea fusul într-o mână și furca în alta. Deci ambele ocupate. Trăgea câte puțin din caier, din fibrele scurte de lână sau in, și le răsucea cu degetele. Apoi înfășura firul lung și neîntrerupt pe fus. Mai gros sau mai subțire. Folosit la urzeala războiului de țesut sau ca fir de țesut. Torsul era obișnuit. Banal și des întâlnit. Totuși fără tors, nu se putea obține firul, pentru producerea țesăturii. Firul stă de fapt în spatele oricărei țesături. Deși nu e apreciat în sine, el dă valoarea țesăturii.
Femeia cinstită cu priceperea și dibăcia ei, poate uni “fibrele” și le aduce într-un singur fir. Cu tot ce face ea menține atmosfera casei proaspătă. Unitatea din casă-i minunată. E “țesătura” obținută. Produsul final. Cu care se pot face multe. Foarte multe. Dar în spatele ” țesăturii” stă un ” fir” obținut cu înțelepciune. Muncile mici, migăloase, repetate mereu, de rutină, cu timp ” pierdut ” nu fac altceva decât să ” răsucească ” un fir luuung, numai bun de țesut.
Dumnezeu a pus-o să ” toarcă ” în casă. Pentru casa ei.. De multe ori, ” firul ” trecut printre degetele ei, nu-i văzut. Nici măcar observat. Sau apreciat de alții. Doar țesătura se vede. O țesătură frumoasă și muncită mult. Dar asta n-o descurajează. Niciodată. Și nici nu o face să se plângă să i se recunoască munca. Nicidecum. Ea știe că un ochi iscusit poate trece mai departe de”țesătură”. Și Acel ochi de sus vede tot. Știe că ” firul” e trecut mai întâi prin Mâna Lui, a Aceluia ce a pus-o să facă tot. De aceea, femeia din Proverbe , nu lasă ” torsul” pe seama slujnicelor. Nu ! Ea știe că de felul cum atinge și subțiază lâna sau inul, de felul în care răsucește, depinde până la urmă, țesătura și calitatea ei. Depinde ce se va putea face din țesătură și dacă rezistă.
Așa stând lucrurile înțeleg că eu și tu, femeie mărgăritar ales, avem menirea noastră. Poate banală sau prea repetată… Sau poate prea nevăzută și neapreciată. Prea trecută cu vederea. Și totuși în noi, stă puterea și măiestria de a uni cu dibăcie niște ” fibre” dezlânate și încâlcite și de a face un ” fir” frumos, lung fără întreruperi, numai bun pentru o țesătură de lux !
Ele, lucrurile mici, repetate fără încetare, ne sunt prilejuri să subțiem și să unim bine ceea ce va deveni curând o țesătură bună de tot ! Chiar de ne ia timp ! Chiar de lucrăm cu mâinile amândouă !
Azi i-am mulțumit lui Dumnezeu. Pentru că încă mai pot ” toarce”. Ceva ce va deveni o țesătură grozavă ! Îmi place să o privesc adesea. Casa mea e cea mai frumoasă și bună țesătură ! Așa că stau jos și continui să fac munca mea de rutină…. ce pare așa. Continui să ” torc “. E răspunderea mea. Și o fac cu drag. Mai ales că atunci când o fac stau la sfat cu Împăratul meu ! Gândurile mi se înalță și mâinile scot firul minunat.
Tu știi că în fiecare zi ” torci” un fir dintr-o pânză minunată ?
Carmen Motora
