Cobora de pe munte. Același Moise. Și totuși nu. Chipul lui era același. Fața însă “furase” Dumnezeirea. Lumina se odihnea pe fața lui. Moise era om și Dumnezeu în același timp.
Strălucirea feței lui îl dădea de gol că fusese înaintea Împăratului. Stătuse de vorbă pe îndelete 40 de zile și 40 de nopți. Împăratul era cel mai bun prieten al său. Cel mai fidel.
Mai întâi a urcat pe munte. Doar pe vârful lui îl aștepta prietenul lui. Apoi primise poruncă să se suie dis de dimineață! În prospețimea odihnei. Timpul acestor zile și nopți erau vremea să-și verse inima plină ochi de durerea păcatelor poporului.
Moise vorbea și Dumnezeu asculta. Atent și cu răbdare. Cu o iubire peste măsură. Apoi Moise tăcea iar Dumnezeu scria. Table. Porunci. Iubiri întipărite pe table. Asa au trecut 40 de zile și 40 de nopți ca o clipă.
Moise cobora de pe munte. Fața îi strălucea. Inima îi era plină ochi de bucurie. Ființa era dulce îngânare de îngeri și Cer. Iar mâinile purtau comoara plăsmuită într-un scris limpede și citeț : Împăratul ticsise litere, cuvinte, porunci să se știe ce vrea Cerul de la Pământ. Ce vrea El de la ai Lui.
Moise cobora însă pielea feței lui continua să oglindească fața Împăratului cu care vorbise atâta timp. Oglindirea aceasta a fost nălucire pentru popor. Uluire pentru fire pământeană.
Dis de dimineață urcă “pe munte”. Lasă-ți firea veche jos. Urcă încet, liniștit tocmai sus în vârf. Te așteaptă Împăratul. Zile și nopți vor trece ca un sunet. Stai la taclale cu Tata. Râzi și plângi! Spune-I tot ce te doare. El ascultă. Apoi va scrie și va vorbi cu tine. Va scrie pe inima ta. Pe inima ta de piatră făcută table de scris. Vei înțelege. Vei ști. Vei putea. Cuvintele Lui dulci te vor însoți. Mereu.
Vei coborî din nou dar altfel. Același chip, alta față! Strălucind izbitor. Lucind lumină ce nu se află pe Pământ. Iar ceilalți vor fi uluiți. Vor putea citi scris de Dumnezeu pe inima ta. Porunci dulci și nu grele.
Urcă pe munte! În fiecare dimineață!
Te așteaptă Tata!
Să vorbiți, să vă bucurați, să râdeți cu poftă! Să schimbe fața ta tristă în strălucire nemaiauzită! Să aducă jos, un crâmpei de Cer!
Exod 34:29
