Iosua 4:18
Cât timp preoții au stat în mijlocul Iordanului, acesta a devenit nefiresc : apele lui au încetat să mai curgă. S-au oprit ascultătoare.
Până au trecut 40000 de bărbați înarmați de război. Războiul cu apele Iordanului era câștigat de preoți.
Când preoții au călcat cu talpa pe uscat, apele învolburate ale Iordanului și-au reluat învolburarea. Ba chiar parcă tulburate de puterea preoților asupra lor, s-au revărsat și peste maluri.
Preoții aceștia au făcut un drum prin miezul apei. Cu tălpile lor au marcat o cale pentru o sumedenie de viteji cu arme. Dar fără soluții în fața apei tulburi.
Ce putere dețineau acești preoți? Purtau chivotul Domnului. Tălpile lor erau aceleași firești dar apăsarea lor pe nisipul umed al Iordanului, marca prezența Împăratului. Greutatea Lui înfingea tălpile lor ca semn că Dumnezeu e stăpân peste ape, peste nisip, peste preoți, peste viteji și peste dușmani.
Când talpa ta pășește în mijlocul Iordanului, ce se întâmplă?
Apele înfiorătoare poartă tristețe, apăsare, teamă, deznădejde, depresie, moarte. De porți pe umeri chivotul, talpa ta va opri apele și va face un drum pentru mulți. Talpa ta va lăsa urmă de Dumnezeu chiar în cele mai urâcioase și tulburi ape. Până trec vitejii la luptă. Ei au nevoie de un drum prin apă.
Fii un preot care cu talpa, grămădește Dumnezeu în nisipul umed de dureri și neajunsuri. Fii unul care purtându-L pe Tata, face drum pentru unii care nu au arme pentru așa ape adânci. Fii un preot real!
Ia uite Iordanul e chiar înaintea noastră! Armatele stau gata să treacă la luptă!
Totul așteaptă să pășim în mijlocul apelor. Cu Dumnezeu!
Iar minunea se întâmplă : talpa noastră dă de nisip. Apele stau și așteaptă semnal din Împărăție.
