Pe pământ omul cântărește cam cât… rezultatul muncii lui. A faptelor sale.
Fiecare an pentru om e prilej de bucurie sau tristețe, de râs senin sau plâns ascuns printre scuze. Anul nou îi aduce noi speranțe că va obține rezultat mai bun. Mai bogat. Mai, mai…
Omul este suma celor obținute prin fapte. Da, așa e pe pământ.
Sus însă, în Împărăție, lucrurile stau diferit.
Împăratul are alt cântar. Real. Bun. Adevărat. Plin de iubire.
Tata ne cântărește după fapte, nu după rezultatul obținut ! ( Apoc. 22 : 12 )
El știe bine că uneori rezultatul nu e cel scontat cu toate faptele bune. Rezultatul nu depinde în totalitate de mine. Sau de tine. Rezultatul oglindește în parte fapta. Fapta însă este oglindirea ființei mele, a înmiresmării mele, în totalitate . Faptele mele vorbesc bine de tot ce mireasmă port.
Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce tânjim adesea să camuflăm, să cosmetizăm rezultatele ? De ce ne e frică să ne fim faptă curată și să Îi lăsăm Lui rezultatul ?
Dacă Tata cântărește fapta mea, ce oglindește Lumina din mine, e semn că anul ce îmi stă în față, are 365 de șanse ! Să făptuiesc Împărăție aici jos. Să nu mă plâng de rezultat. Să nu mă compar cu alții. În rezultate.
Și tu ca și mine vei sta într-o zi în fața Tatei. Cu faptele. El le va cântări biiine de tot ! Și ne va zâmbi fericit făcându-ne semn cu ochiul ! Dacă știm să trăim frumos de tot ! Așa cum El ne învață !
Să fii binecuvântat în tot ce faci !
