1 Corinteni 11 : 29, 30.
” Dacă nu deosebește…trupul Domnului…”
Dacă nu-L deslușește. Dacă nu- L discerne…
Isus îmi vorbea.
Din ACEASTĂ pricină, sunt mulți bolnavi,neputincioși. Și mulți dorm.
Din pricină că nu-L recunosc. Nu-L disting.
Știam. Da, trupul Lui frânt pentru mine de durere. Te deslușeam mereu în pâinea ruptă. Și vin curgător. În pâine și vin. Erai acolo, chiar în fața mea. La cină.
Dar Isus nu tăcea. Iarăși mi-a spus. ” Dacă nu Mă deslușești și nu Mă vezi, dacă nu mă distingi, o să fii neputincioasă, bolnavă în suflet. Și dormi, nu trăiești cu adevărat ! “
” Ce vrei să-mi spui ? Te văd bine. Te disting. “
Și vocea Lui a răsunat mai adânc. ” Dacă nu Mă deosebești nu respiri viața ! “
Am tăcut. Am deschis ochii. Și am privit bine. Frații mei. Mulți apăsați, gârboviți de necazuri. Apăsați de poveri. Făcuți frumoși deodată… Începeam să disting trupul Lui. Frații mei… și eu. Da, deosebeam din ce în ce mai bine trupul Lui. Silueta Lui se deslușea treptat. Nu mai erau judecăți. Condamnări. Nici pretenții. Vedeam bine. Nu mai dormeam. Îi iubeam pe frații mei. Da , mai mult îmi erau de mare preț. Erau trup sfânt. Nu mai eram bolnavă. Nici neputincioasă. Puteam iubi.
Stăm toți cu Tine la masă. Suntem trupul Tău. Trăim cu adevărat. Fără judecăți. Știind că vom fi desăvârșiți. Dacă… deosebim trupul Domnului.
Carmen Motora
