1 Samuel 18 : 9, 10
De o vreme un duh rău îi dădea târcoale lui Saul. Adesea îl chinuia cu bănuieli. Îl tortura cu imaginea lui David cel viteaz.
Duhul cel rău îl muncea. Mai mult însă nu. Aștepta dând târcoale, o portiță. Deschisă. Cât de mică. Și întunecoasă.
Într-o zi s-a deschis. Saul a deschis o portiță la care bătea duhul rău adesea. Invidia. Ochiul rău : bolnav de ciudă pe păstorașul ce Îl ducea pe Dumnezeu, oriunde era trimis.
Laudele pentru David erau pentru el, cuțit răsucit în rană.
” Din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David . ” ( v 9 )
Din ziua aceea, portița mică, mică de tot, s-a întredeschis. Ascunsă. Bine camuflată. Dar tot atât de vinovată și ucigătoare ca o poartă de cetate deschisă.
” A doua zi duhul cel rău… a apucat pe Saul. “
L-a luat în mâinile lui ca și proprietate… Saul e devenit domeniul lui.
În NTR, se subliniază: ” În ziua următoare duhul cel rău a venit PESTE Saul.”
Dex-ul ne ajută să înțelegem că duhul cel rău s-a suprapus efectiv peste Saul. S-a identificat cu el !
Chiar în ziua următoare. Nicio zi în plus !
O ușă mică, bine pitită, rea și căutată de duh necurat : asta e invidia. Ochiul rău. Ciuda mascată pentru ce e altul. Sau pentru ce are. Sau pentru ce face. Însă ce e mai grav, e că atunci când e deschisă, devine mijloc de a fi împresurați de duh rău. Chiar în următoarea zi ! Duhul rău nu pierde nicio zi fără dreptul lui de a fi stăpân pe o inimă egoistă și invidioasă.
De aceea, m-am oprit azi asupra acelor portițe miiici de tot, ce par nevinovate. Uși deschise tot mai des azi. Invidii mascate bine de tot. Dar care pot cuceri cetăți întregi. Sauli fără număr.
Și m-am rugat Tatei să le-ncuie El ! Bine de tot !
Atât de bine, încât să nu le pot deschide fără El.
Tata mă știe. Și pe tine ! Știe cele mai mici portițe ce pot face.
De aceea, așteaptă să Îl chemăm să le-ncuie.
Atunci suntem înțelepți !
Carmen Motora
