Ai văzut vreodată un copil completând un joc puzzle ?
Cu mânuțele lui mici alege din mormanul de piese una , până se potrivește. Și de fiecare dată i se luminează fața de bucurie. Zâmbește ca și când ar fi făcut cea mai mare descoperire ! Piesele zac aruncate : mici, mari, ciudate, grozave, fără rost parcă, cu câte un ochi sau o mână de animăluț, rupte de realitate sau sens. Mânuțele copilului unesc piesele fără rost și dau sens bucățelelor de carton. Când termină, copilul se dă un pas în spate și cu mâinile la gură se minunează și el de ce a putut ieși, din migala lui și maldărul de piese fără rost. E fericit !
Dumnezeu lucrează. Zilnic. Alege și unește lucrurile. Acele lucruri ce vor da o imagine desăvârșită. Unele-s mari, altele mici, unele-s de neînțeles, altele-s ușor de descifrat, unele-s triste, altele saltă de bucurie, unele par fără rost, dezlânate, altele se cer a fi, toate alese cu migală de Mâna Sa. TOATE se îmbină armonios. Niciun lucru nu e în plus. Niciunul nu e lipsă.
Dumnezeu zâmbește liniștit, alegând piesă cu piesă, lucru cu lucru.
Toate deslușesc o imagine desăvârșită : ființa mea ! Și a ta ! Dumnezeu se minunează. Își pune Mâinile la gură de uimire ce a putut să devină un boț de humă, o plămădeală de lut cu bucăți de Cer, amestecate și unite de o Mână pironită de cuie. Și eu mă mir adesea deși mai suspin sau oftez când rănile mai dor. Lucrurile însă TOATE lucrează pentru binele meu.
Am încredere în Tatăl meu, cel mai bun lucrător în bucăți de lut și Cer !
Carmen Motora
