2 Corinteni 2:14
Procesiunea de intrare a învingătorilor pe porțile cetății, era motiv de sărbătoare la romani. În tot acest timp purtătorii de tămâie își legănau vasele parfumând totul în jur. Nori întregi de tămâie se ridicau din altarele aflate de-a lungul drumului unde avea loc procesiunea, din vasele purtătorilor însărcinați cu asta și din templele deschise. Cetatea întreagă era învăluită în fum și parfum. Parfumul florilor se amesteca cu mireasma de tămâie și anunța victoria în chip triumfător.
Mirosul de tămâie îmbăta tot. Această mireasmă definea victoria! Victoria se înălța peste tot cu fum și mireasmă de tămâie. Din orice ungher al cetății se putea simți, gusta, mirosi victoria!
Mireasma cunoștinței Lui e mireasmă de victorie. De viață din belșug. De putere nemăsurată. De Cer și de îngeri. Cine îl cunoaște pe Împăratul miroase a Împărăție. Iar mireasma asta e dusă încoace și încolo, unde pașii duc. Cine îl știe bine pe Împărat devine purtător de vas cu mireasmă, cu tămâie, ce anunță victoria triumfală oriunde, oricând, oricum.
Eu pot împrăștia mirosul de Cer întreg cu tot cu îngeri. Zi de zi cunoașterea mea, liniștea mea cu El, cămăruța mea încuiată, devin explozii nemăsurate de parfum unic, ceresc, îmbătător, a Cer și Acasă. A putere la îndemâna mea. A victorie sigură! A triumf peste omenesc! A Tata întreg peste ființa mea!
