Exod 14 : 29-31
Ajunși la Marea Roșie. Cercetătorii spun, că din locul unde erau, Israeliții nu mai aveau unde pleca. Aproape de Migdol, nu mai era altă cale. În stânga și dreapta erau munți de netrecut. În spate erau egiptenii. Moarte sigură. In față era marea, moarte posibilă pentru îndoielnici.
Sudiile arată că zona aceea, e astăzi golful Aquaba. Aici s-au găsit dovezi pe fundul mării ale trecerii lor. Roți de-ale carelor egiptene, dușmanii lor. Aici, cercetătorii au descoperit, pe fundul mării, un lucru și mai interesant. Acesta, e acoperit cu un strat de nisip, nu de nămol, ca în alte golfuri. Nisipul acesta, fără apă, este ușor de trecut cu piciorul. Dumnezeu pregătise tot. În detaliu. Vroia însă să- i învețe încrederea. În El !
Și oare nu era încredere aceea să pășești pe nisipul de pe fundul unei mări ? Făcut uscat. Când la dreapta și la stânga, erau ziduri de apă, de cel puțin 80-90 metri ? Nu era asta credință ? Ajunși în situația să aleagă… marea. Singura șansă spre viață. Singura cale spre credință. Și mai mult, în urmă au văzut apele năvălind peste dușmani. Nimiciți cu desăvârșire. Pentru totdeauna !
Uneori ajung, ca și tine, în fața… ” Mării Roșii “
Imposibil de trecut. Și totuși singura cale. Singura. Spre viață. Spre credință. Dacă privesc la dreapta sau la stânga, văd zidurile mari de ape și teama mă cuprinde. Aleg , ca și tine, înainte. Pe urmele noastre sunt ” egiptenii “. Dar să știi că, Împăratul le va ” îngreuna ” mersul. Vor pierde ” roți ” și carele lor împreună cu ei, vor fi acoperiți de apele învolburate.
“Marea” nu-i un obstacol pentru mine. Nici pentru tine. Când ne încredem în Dumnezeu, ” marea ” e doar binecuvântare pentru noi și blestem pentru dușmanii noștri !
Carmen Motora
