Moise lângă Domnul, pe munte

by Carmen Motora
0 comment

Exod 24 : 15,16

Moise a urcat pe munte. Dumnezeu i-a cerut. Ca să-i vorbească.
Norul l-a acoperit șase zile. A șapte- a zi a început Dumnezeu să-i vorbească.

Isus proceda la fel. Se retrăgea pe munte să se roage. Singur. La o parte. Pe munte. Departe de tot. ( Matei 14 : 23 )
Singurătate. Liniște. Munte. Nor. Zile. Vocea Lui.

Și ție ți se cere. Ca și mie. Urcă pe munte ! Departe de orice. De neliniști și temeri. De zgomot și griji. De vinovății și de zbucium. Pe munte. În liniștea de pe piscuri, forfota lumii se face mică de tot. Abia se mai aude. Și aerul, o da, aerul rarefiat de sus, miroase a cer, înmiresmat de îngeri la fiecare mișcare. Deja poți desluși bine forfota cerului. Auzi tropăitul grăbit al îngerilor puși să vegheze. Mereu. Vezi Norul. Te acoperă încet. Și trăiești cerul cu tot. Îl deslușești încet. Îl vezi bine apoi. Da ! Dumnezeu te așteaptă ! Pe piscurile-nalte. Să îți vorbească. Să îmi vorbească. Dar trebuie să urci pe munte ! Nu căuta să-L auzi jos ! În zgomot și zbucium.

Atunci vei putea ușor coborî de pe munte. Să trăiești jos. Nu-ți va fi greu ! Nu vei mai plânge . Și nici nu vei suferi. Și nici nu vei ști că fața ta va străluci. Că ai vorbit cu El pe munte. Nici eu nu voi ști asta. Dar oamenii vor vedea. Vor vedea cerul din tine, coborât de sus de pe munte. Și adus jos, printre ei.

Carmen Motora

Related Posts

Leave a Comment