Ultimele zile ale Pământului aduc oameni iubitori de sine. De bani. Lăudăroșii se înmulțesc. Ca și cei ce hulesc. Părinții sunt din ce în ce mai puțin ascultați. Mai puțin iubiți.
Pavel ne înștiințează de invazia acestor oameni plini de nemulțumire, fără evlavie, neînduplecați, clevetitori, obraznici chiar, vânzători, îngâmfați.
Ai tinde să crezi că nu e lumea noastră, ci o lume paralelă răutăcios construită. Și totuși… E lumea de azi. Tristă, apăsată, încrâncenată. Doar puțini mai zăresc Răsăritul și-l așteaptă. Doar puțini Îl mai așteaptă pe Tata.
Ce m-a uluit însă este acea categorie de oameni care au doar o formă de evlavie dar doar atât. Nu au în ei puterea acestei forme.(v5)
O formă rămâne… o formă. Fără viață în sine. Fără frumusețe și viață. Fără mireasmă. Formele mele de pâine rămân goale, fără să sature, fără să înmiresmeze bucătăria. Doar când sunt pline și poartă în ele bogăția ce le e plăsmuită, devin Acasă. Devin aromă, bucurie, săturare, prospețime. Dau casei sensul de Acasă.
O formă de evlavie e la fel. Goală, plicticoasă, rece, obosită și nu satură. Lasă-l pe Dumnezeu să te umple de El. Așa forma ta de evlavie devine pâine proaspătă pentru alții. Săturare. Alint de Acasă. Iar mireasma? Oh,cine nu adoră miros de Pâine proaspăt coaptă într-o formă? Forma devine evlavie ce satură.
Nu tăgădui puterea pe care o ai. Când te lași umplut de Împăratul, devii unul care aduce Cer jos. Iar forma ta devine evlavia îngerilor!
2 Timotei 3:1-5
