Firea, omul dinăuntru… o port până gust Cerul. Nestăpânită, nestăvilită, sălbatică și trădătoare. Oricât m-aș maturiza ea rămâne aceeași. Oricât mi-aș educa mintea ea îmi e dușman. Dinăuntru. Atacă și minte. Dorește profan. Minte curat. Nemulțumită și rea. Mai e speranță…?
Da ! Isus pășește în mine și ea știe că i-a venit vremea să fie stăpânită ! Da, va trăi subjugată de Unul mai mare ca toți !
Carmen Motora
