David era în ascensiune. Întocmai ca o pasăre ce își ia zborul spre înalt, el este gata să arate lumii puterea Lui Dumnezeu mare desfășurată într-un copilandru simplu, obișnuit cu pietre puse în praștia lui rudimentară și trase prin puterea Celui ce poate cu o pietricică să mute un munte.
David era tocmai la buza minunii: un copil să ucidă un uriaș, o namilă plină de blesteme, o matahală ce aducea ofensă Cerului întreg. Și tocmai când aproape să aibă loc minunea, cineva încearcă să îi taie elanul. Tocmai fratele lui mai mare, Eliab.
Eliab înverșunat de firea lui răutăcioasă pare mai urâcios decât Goliat. Unul tăiat împrejur aruncă vorbe grele mai tăioase decât unul netăiat împrejur. Aprins de mânie și invidie scuipă foc spre fratele lui mai mic, care sosise de acasă să îi aducă merinde.
” – Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta.”
David, cum ai putut rămâne drept în fața acestor cuvinte? Cum ai putut rănit în inimă să îți continui avântul?
Eliab era cel care văzuse ungerea lui David. Alegerea lui de către Dumnezeu. (1 Sam. 16:13) Știa că David este alesul. Știa că Dumnezeu își găsește plăcerea în el. Asta îl rodea. Așa că împroașcă noroi, tocmai când fratele lui era gata să strălucească. Vrea să umbrească o minune. Dar, asta nu se poate.
Știe și David că nu. David știa că fiecare pas al lui este doar o nouă înmiresmare a Împăratului lui. De aceea nu poate lăsa otrava să îi atingă Lumina. Nu poate lăsa “piatra trasă” de fratele lui să îl doboare. Dumnezeu are în față o altă piatră de tras prin mâinile lui de ciobănaș. Una care lasă lumea și iadul cu gura deschisă. Așa că face ceva de uimire: se întoarce de la el. Îi întoarce spatele. Și își continuă “zborul”.
Diavolul are căi nebănuite și rele. Pline de otravă. În zborul tău spre minuni vei fi ochit. Vei fi lovit. De unii care îți sunt frați. Sau ar trebui să fie. De unii care îți știu “ungerea”. Loviturile lor cu invidie însă vorbesc mai tare despre micimea lor decât de minuni gata să se întâmple. Dumnezeu e lăsat mai la urmă pentru ei.
Fii înțelept ca și David. Ignoră loviturile care vor să curme minuni. Întoarce spatele veninului ce vrea să întunece avântul către Tatăl tău. Pune piatra în praștie și continuă să lupți. Nu lăsa mânia, ura, invidia să fure startul minunilor din viața ta!
1 Samuel 17:28-30
