“Și după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o…” – 1 Corinteni 11:24
Isus frânge pâinea. Nu oamenii. Oamenii o iau și își amintesc mereu mulțumirea, frângerea, durerea, jertfirea, îndestularea.
Frângerea ta este făcută de Dumnezeu. Calculată bine. Măsurată îndelung. El nu va lăsa vreodată frângerea ta pe mâini omenești. Sau diavolești.
Ți se pare că frângerea ta are prea multă durere? E plămădită cu prea multe lacrimi? Cumva suspini la gândul că frângerea ta e legată de oameni ce lovesc îndelung, fără oprire? Nu, nu. Oamenii nu au nimic de a face cu frângerea ta. Ei doar o văd. O simt. Unii o aclamă. Alții o leagănă în rugăciuni. Iar alții suspină ca și tine în frângeri lucrate de îngeri la poruncă din Împărăție.
Nu te teme că vei fi distrus! Frângerea ta a venit numai după ce ai fost îndelung binecuvântat! Mâna Lui te-a binecuvântat apoi încetișor a frânt bucățele de tină făcute acum pâine să sature mulțimea!
În fiecare frângere amintește-ți de El. Pomenirea Lui să te însoțească! Tata te frânge! Ești pe mâini bune!
Fiecare frângere rupe din tine omenesc pe Pământ, iar Sus în Împărăție adaugă o cunună de slavă!
Continuă să crezi în Mâna ce te frânge! Continuă să te încrezi în Mâna ce te binecuvintează! Continuă să vezi printre lacrimi, un Împărat care a lăsat Împărăția pentru tine! Să te vezi pâinea Cerului dată mulțumii să sature dor de Țară îndepărtată!
