Cât de mult poate fi Hristos în mine ? Cât de ” în belșug ” ?
Atât de mult, încât să devin casa Lui. Locul Lui de acasă !
Ființa mea poate fi acasă pentru marele Împărat. Cât de mică ar fi ea tot L-ar încape.
Atunci ce fac, El face. Orice spun, El vorbește. Cuvântul și fapta mea iau forma Lui. Întocmai cum ar lumina Lumina dintr-un vas. Lutul se pierde în lumina dinăuntru. Oamenii vor vedea Lumina nu lutul. Și va aduce bucurie celor din casă. Veselie. Va lumina casa. Tot împrejur.
Hristos ia forma vasului de lut în care locuiește.
Așa că pentru nevastă devine supunere față de soț. Cu bucurie și înțelepciune. Isus mereu s-a supus. Și o face.
Pentru un soț devine iubire soției lui . Necondiționată. Fără să aducă amărăciune. Isus a iubit și iubește. Până la moarte.
Pentru un copil se transformă în ascultare. Față de părinți. El știe bine să asculte de Tata.
Și chiar robului îi e recunoaștere de robie față de Stăpân. El Însuși S-a făcut rob.
Hristos devine ceea ce ne e ființa. El poate schimba lutul cu Cerul. Povara cu eliberare. Omenescul cu loc de îngeri. Vasul de lut cu Lumina în Sine.
Așa se trăiește ușor. Cu adevărat ! Cu Împărăție tăbărâtă în vas de lut ! Cu îngeri și Tată ! Din belșug !
Aleg Cuvântul să locuiască din belșug în mine !
Și dintr-odată inima mea a devenit iesle pentru Copil !
Tu știi că poți trăi fericit ?
