Te înalț, Doamne, că mă ridici, totdeauna!

by Carmen Motora
0 comment

Ps. 30

David a simțit adesea deznădejdea. Sufletul lui a gustat de multe ori “groapa”. Adierea morții pentru suflet, i-a suflat rece și greoaie și l-a coborât în fundul gropii fără speranță. El știa că seara, în seara din sufletul lui vine plânsul. Însă mai știa că dimineața, dimineața izbăvirii aduce veselie. Acea veselie unică, grozavă, minunată, numai a Împăratului.

David poate spune “- Te înalț, Doamne, căci m-ai ridicat și n-ai lăsat pe vrăjmașii mei să se bucure de mine! “

David a știut toată viața lui că doar Dumnezeu îl poate ridica. Din cea mai umilă și urâtă groapă. Doar Dumnezeu poate aduce dimineața cu veselie. Dumnezeul lui era veșnica Dimineață! Doar El poate șterge rânjetul răutăcios al vrăjmașilor săi.

Cumva ești căzut? Te simți într-o seară în care vine plânsul? Auzi hohote răutăcioase de dușmani, când tu plângi pe fundul unei gropi fără bucurie? Cheamă-L pe Dumnezeu! Pe Tatăl tău! Chemarea ta, face ridicarea ta de Dumnezeu într-o clipită! Groapa? Doar o amintire ca un vis urât. Plânsul? Da de unde! Doar veselie! Noapte? Nicidecum! Doar dimineață proaspătă cu veselie! Dușmani răi rânjind? Doar dușmani scrâșnind din dinți! Că tu ești protejatul Împăratului! Iar ridicarea ta, e opritul forfotei din Cer, pentru tine! Toate stau în loc, până ești ridicat în acea dimineață, numai dimineață! Ca să poți trăi Cerul!

Te înalț, Doamne, că mă ridici, totdeauna!

Related Posts

Leave a Comment