Sunetul trâmbițelor!

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor. Când se va suna cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii. Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii peste miile lui Israel. Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc la răsărit; când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăscla miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vâlvă. Din trâmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. Când veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, şi Domnul Dumnezeul vostru Îşi va aduce amintede voi şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri. În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducăaminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru – Numeri 10:1-10

Dumnezeu a vorbit lui Moise despre trâmbițe. Acestea își aveau rostul.

După cum unele locuri sunt semnalizate vizual și acustic să poată fi luate neapărat în seamă, Dumnezeu trimite Norul ca semn vizual iar trâmbițele ca să sune la vremea lor. Dumnezeu trebuia luat în seamă.

Trâmbițele cele două de argint, scoteau diferite sunete. Cu vâlvă sau fără. Una sau ambele. Fiecare sunet avea un înțeles. Puteau anunța chemarea adunării sau a căpeteniilor. Puteau suna plecarea taberei. Sunetele diferite erau bine știute de toți. Așa fiecare știa ce are de făcut.

Zilele de bucurie, cele de sărbătoare se îngânau cu anumite cântări ale trâmbițelor. Jertfele de mulțumire, arderile de tot, se legau de alte sunete. Plecările la război aveau alte cântări ale trâmbițelor. Așa că fiecare când auzea trâmbițele sunând, lăsa tot și încerca să deslușească ce “spunea” trâmbița. Era vital să deslușești cântul ei.

Ceea ce e uluitor e faptul că trâmbițele se auzeau nu numai pe Pământ, dar și în Cer! Dumnezeu auzea trâmbițele. Și când auzea, își amintea de poporul Lui și de nevoia lui să fie cu El. Cerul întreg se punea în mișcare. Trâmbița era sunet de mărșăluire pentru îngeri.

Să cunoști sunetul de trâmbiță e diferența dintre viață și moarte. Este diferența dintre fericire și nefericire.

” Ferice de poporul care cunoaște sunetul trâmbiței”. (Ps. 89:15)

Într-o zi trâmbița va suna iar! Trâmbița lui Dumnezeu! (1 Tes.4:16)

Numeri 10:1-10