Să fie chiar în fața mea și totuși… să nu-L văd ?
Să-mi vorbească și totuși… să nu am nicio tresărire ?
Să fie între noi și totuși… să vedem doar lutul fără Olar, pământul fără Orizont, oaia fără Păstor, ploaia fără Curcubeu , ciocârlia fără tril în văzduh…
Să fie atât de mare pământul pentru noi, încât nu-L mai putem desluși ?
Se poate fariseism mai adânc de atât ?
Luca 17 : 20, 21
previous post