Psalmul 37:25

by Carmen Motora
0 comment

David este și rămâne o legendă vie pentru toți. El este acel viteaz, iubitor de oițe, care a înfruntat Goliatul ce blestema poporul lui Dumnezeu. Blasfemia aceasta era pentru el cuțit răsucit în suflet. Nepăsător nu a putut sta. Praștia lui rudimentară a cântat o doină despre Dumnezeu și puterea Lui mare, tocmai în fața filistenilor.

Viața lui a fost un amalgam de trăiri. Luptele au devenit aerul lui de respirat în cele mai reci dimineți. Ocrotirea lui Dumnezeu a fost totdeauna locul unde se ascundea. Știa că niciodată nu e singur. Niciodată nu e uitat sau abandonat de Domnul.

David a văzut multe la viața lui. Ochii lui au fost uimiți adesea de umilința oițelor lui blănoase dar și de mândria celor ce plini de sine, îi doreau răul. Îmbătrânise. Privea înapoi viața lui. Tumultoasă ca un fluviu înspumat!

Ceea ce spune David însă, este poate cea mai frumoasă încurajare pentru mine. Deși văzuse multe, trăise la oi dar și la palat, fusese în mijlocul unei vieți zbuciumate, David ne spune că în toată viața lui, nu a văzut două lucruri: pe cel neprihănit părăsit și nici pe urmașii lui cerșind pâinea!

Wow, David! Niciodată nu ai fost părăsit de Dumnezeu și copiii tăi au fost binecuvântați! Concluzia lui David ne mângâie. Ne dă tărie să mergem înainte! Nu suntem părăsiți! De oameni, da. De Dumnezeu însă, nu!

Știe David ce spune! Iar copiilor noștri nu le va lipsi pâinea ca și binecuvântare! Cerșirea le va fi străină. Ei vor cunoaște belșug de Cer. Putem înainta! David ne dă curaj! Nu vom fi părăsiți de Împăratul! Zi de zi avem alături îngerii Lui. Iar El ne e Nor în față! Iar copiii noștri devin preocuparea Cerului! Să nu ne temem!

Related Posts

Leave a Comment