Să stai cu un prieten la masă, e o onoare. O apreciere. O intimitate. O prietenie duioasă. Atunci te bucuri să știi că contezi, că exiști ca valoare, că respiri încredere. Îți pasă de celălalt. Și lui îi pasă. Bucatele sunt mai ” dulci “. Bucuria inundă masa. Râsetele curg zgomotoase. Grijile devin mici. Sufletul , ca și trupul se odihnește…
Dar când prietenul îți pregătește și întinde masa, e o onoare mult mai mare. E valoarea imensă dată ție. E semnul că ești iubit, acceptat, așteptat. Știi că greșelile ți-s trecute cu vederea. Știi că contezi pentru el. Și contezi cu adevărat.
Însă, dacă masa ți-e întinsă înaintea dușmanilor, e cea mai mare onoare pe pământ. Masa e declarația făcută vrăjmașilor că ești ales, iubit, prețios, protejat. Că ești unic. Și vei fi mereu. Orice ar fi.
Asta face Isus pentru mine. ” Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei…”
El declară pământului, Cerului și iadului, că am fost aleasă, că sunt iubită și unică. Când stăm așa la masă, nu mă mai tem de nimic și mă cuprinde bucuria să chiui ! Doar dușmanii… scrâșnesc…
Carmen Motora
