O inimă unde se odihnește Cerul!

by Carmen Motora
0 comment

“Voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.” (Ezechiel 36:26)

Inima de piatră e dură. Fără prospețime. Nimic nu o face să vibreze. Să simtă alint. Să bată. Să se poată scălda în curcubeu. E doar o masă solidă, greoaie. O povară pentru cine o poartă. Ea nu cunoaște nici bucurie, nici răsărit. Zilele sunt la fel pentru ea, cenușii. Inima de piatră nu poate nici cânta, nici respira ușor mireasmă de Cer și nici oglindi primăveri. Iar pe deasupra e și casantă. La orice lovitură, cedează. La orice povară se desprinde în bucățele rigide și ascuțite ce rănesc fiecare la rândul lor. Pe alții.

Inima de carne e făcută să tresalte voios la frumos. La Împărăție! La Împărat! Îl așteaptă cu fiecare răsărit pe Soarele ei. Ea cântă și când plânge. Oftează și suspină în mijlocul durerilor. Ea poate alina cel mai adânc dor, mângâia răni ascuțite făcute de inimi de piatră. Se poate vindeca ușor pe sine și pe alții. Trăiește frumos în lume și miroase a colț de rai.

Cine a uitat să trăiască și să cânte, are o piatră grea în loc de o inimă caldă. A uitat să vadă dincolo de orice furtună, curcubeul colorat.

Tatăl meu e specialist în înlocuit inimi de piatră. El priceput, scoate inima de piatră rece și pune în loc, cuib de primăveri. Tainic ia inima supărăcioasă și nemulțumită, pusă pe harță și pune repede în loc o inimă unde se odihnește tot Cerul. Tatăl meu e meșter iscusit la scos pietre și înlocuit cu inimioare calde, bune, grozave, pline de Viață!

Oferta Lui e și pentru tine. Ce alegi?

Related Posts

Leave a Comment