Isus tocmai flămânzise ! Un Fiu de Dumnezeu căutând ceva de mâncare. La un smochin. Și spre mirare erau doar frunze… Dar n-a renunțat ușor. S-a apropiat mai mult de el. Să-l poată vedea bine. Să-i poată zări smochinele ascunse cumva pe după frunzele bogate. Și totuși nu era nimic să sature. Să sature un Dumnezeu sau un om. Nimic. Doar frunze mincinoase.
Isus cu puterea Lui mare, cu credința Lui cât e Cerul, ar fi putut doar cu o vorbă să ticsească smochinul cu rod. Sau și mai simplu cu un gest ar fi putut aduce smochinele la picioarele Lui , gata să le mănânce. Și totuși nu a făcut-o !
Credința nu-i o scamatorie. Sau o magie. Spre folos propriu. Credința nu are ca scop să ne facă viața ușoară și frumoasă, cum spunea recent cineva. Credința și supunerea , ascultarea da Tatăl, ne cresc și ne fac ” smochini ” plini de rod. Ne călesc și ne fac mai înalți în asemănare cu Tata.
Asta voia și Isus să-i învețe pe oameni. Și pe ucenicii Lui. Smochinul fără rod avea un rost. Un scop bine știut. Smochinul cu frunze ce nu satură, era lecția predată de Isus în acea zi. Pentru un test de credință mai mare. Isus știe că doar frunzele nu pot sătura. Nicio foame. Așa că decide : ” în veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine ! “
Ce voia Isus să spună ? Ce voia să-i învețe pe ai Lui ?
Imediat intră în Templu. Ajuns acum doar ” o peșteră de tâlhari “. Mai simplu, un smochin…doar cu frunze. Ce te face să speri că te satură. Însă era doar minciună. De aceea, nu poate sta liniștit. El știe bine cum e să fii flămând și înșelat de un smochin doar cu frunze ! Alungă vânzătorii, schimbătorii de bani, negustorii înșelători. El vrea rod ! Pentru flămânzi ! Vrea Casa Lui o casă de rugăciune ! Nu vrea pricină de blestem. Așa că uimește norodul ! Însă și pe ucenicii Săi !
Lecția lor e mai grea ca smochinul !
” Și când stați în picioare de vă rugați, să iertați ORICE aveți împotriva cuiva, pentru că și Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre ! ” Isus știe că fără iertare, un smochin devine doar… frunzos ! Fără putere ! Fără să sature !
El îi vrea pe ai Lui, smochini bogați în rod ! Și iertarea, când stau în picioare, e felul, în care cresc smochinele dulci, grozave și bune. Ucenicii văd că smochinul fără rod s-a uscat la condamnarea Lui ! Și știu că cel mai bun cântar e la Dumnezeu !
Adesea, tu și eu, suntem ca smochinul din drum. Putem sătura sau nu. Dacă avem și rod sau doar frunze. Dacă iertăm orice sau nu. Însă ca și tine, îmi doresc să satur un Fiu de Dumnezeu, flămând. Și semeni. Poți fi lovit greu ca și mine. Dar iertarea ne ridică ! Smochinii fără rod sunt blestemați. Noi iertătorii însă, vom sătura și cei mai flămânzi semeni. Și dușmani !
Și ce poate fi mai frumos, decât să astâmperi foamea lui Isus când trece obosit pe lângă tine ?
Carmen Motora
