” Cel ce te păzește nu va dormita…
Domnul este păzitorul tău…
Domnul este umbra ta…
Domnul te va păzi … de acum și până în veac…”
Iubesc soarele și lumina lui. Dar, ce fac când soarele nu se vede de după nori ? Pot crede că e încă acolo ? Ce facem când Dumnezeu, Se ” ascunde ” de noi ? Când ne încearcă ? Unde e Dumnezeu atunci ?
Și ca răspuns El mi-a dat o amintire din trecut. Băieții noștri erau mici. Niciodată nu îi trimisesem încă singuri undeva, în oraș. Un oraș mare. Cu multe intersecții și mașini… Venise însă timpul să văd cum se descurcă. Teoretic știau. Practic venise timpul. Inima mea era agitată. Amândoi, de mână, au plecat. Însă eu, ca o mamă, am fost mereu în urma lor, ascunsă de privirile lor. I-am văzut cum mergeau atenți. La trecerile de pietoni, se uitau îndelung și numai apoi traversau. Ei nu știau că mama e ” umbra ” lor. Mama nu era auzită de ei. Nici văzută. Dar ea, era gata să intervină oricând era nevoie…
Dumnezeu e ” umbra ” noastră. Gata să intervină pentru noi. Gata să ne apere. Doar vrea să vadă cum ” traversăm ” unele ” intersecții ” în care ne duce. Amintirea asta mi-a liniștit inima. Pot spune ” Mulțumesc Doamne că mă veghezi ! ” Și pășesc cu încredere știind că Tata e prin preajmă !
Carmen Motora
