” Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. ” NTR
Versetul pare un nonsens : farmecul și frumusețea sunt deșarte, când vorbim de femeia cinstită…
Ca să pot pătrunde mai adânc în înțeles, Tata mi-a arătat conjuncția mică ” dar ” a versetului ce e esența lui. Conjuncția e pusă tocmai pentru a pune în opoziție două stări prin raportare negativă, la una dintre ele. Și aceasta e : farmecul care este aici înșelător. Iar frumusețea e deșartă.
Deși la o primă vedere așa ar părea, lipsit de înțeles, versetul însă, emite cel mai frumos și mai măreț principiu al lui Dumnezeu, când e vorba de acea femeie reală. Împăratul emite cel mai grozav principiu ce dă strălucire mărgăritarelor alese.
Într-o lume în care cerințele legate de femei devin tot mai superficiale, Bijutierul vrea să spună că lucrurile stau altfel. Frumusețea exterioară, cerință vitală a lumii în care trăim, devine deșertăciune în cântarul Împăratului. Farmecul cerut și căutat cu ardoare de oameni, ca și etalon, devine înșelăciune pentru Bijutier, ce știe cum arată mărgărintul adevărat.
De fapt, Împăratul vrea a spune că lucrurile stau total diferit sus în cer la El, față de cele de aici de jos. Femeia apreciată doar ca frumusețe exterioară, de cele mai multe ori, în lume, devine o frumusețe în caracter ca și întreg, pentru El. Frumusețea dinăuntru a ei, dă valoare diamantului să strălucească printre îngeri. În cer asta e măsura ei : caracterul.
Versetul este pus tocmai la sfârșitul descrierii femeii cinstite. Oare de ce ?
Tocmai pentru a scoate în evidență că acest caracter se produce în timp, trăire, muncă, așteptări. În lacrimi și zbateri. În atâtea căutări și miresme dăruite. Nu-i o frumusețe instant. Fabricată ușor ca cea exterioară. E o frumusețe din adâncuri ce vine să liniștească cele mai învolburate zbateri. Caracterul face ca femeia cinstită să fie frumoasă și în nopți grele și în ierni viforoase. Ele, anotimpurile și timpul, nu ciuntesc nimic din frumusețea ei interioară. Ba încă o fac să sporească. Exact ca și pentru perla reală.
Perla reală se formează în interiorul cochiliei unei scoici în timp îndelungat zece-douăzeci de ani. Timpul acesta e timp cu dureri. Și la fiecare durere și rănire, perla mai primește un strat de sidef de la cochilia scoicii. Fiecare strat de sidef îi mărește strălucirea și frumusețea adevărată. Nu e deșartă. Și ce e mai frumos e că lumina pătrunde în straturile subțiri de sidef, producând fenomenul de irizație al perlei. Mărindu-i strălucirea.
Femeia reală capătă frumusețe în timp. În lacrimi și căutări. În trăiri și zbateri. O frumusețe reală. Și e tare frumos că ea se formează mărgăritar ales doar în interiorul cochiliei ce o apără și îi adaugă mereu câte un strat minunat de sidef. Ea e ascunsă in Hristos. Și e cu Hristos în Dumnezeu. ( Coloseni 3 : 3 ) Lumina pătrunde ușor și îi dă străluciri de Cer.
Femeie mărgăritar real, tu știi că ai o frumusețe care nu e deșartă ? Ai un farmec adânc ce nu e înșelător ? Tu știi că ești o perlă veritabilă cu luciri în straturi de sidef căpătate de la Împărat, cu fiecare trăire cu El ? Dar mai presus de orice, știi că vine o zi, când Bijutierul te va aprecia ca și mărgăritar real și te va așeza în coroana Lui strălucitoare ? Daaaa El se va lăuda cu tine!
Atunci toți vor amuți și se vor minuna. Și toți vor înțelege că frumusețea pământeană e deșartă ca și farmecul de suprafață, fiindcă lucirea perlei din coroana Lui îi va orbi, cu lumina lui strălucitoare.
Carmen Motora
