Habacuc 3: 19
Două curiozități despre cerbi mi-au vorbit azi. Mai întâi, faptul că picioarele cerbilor ce par a fi o contradicție cu restul corpului, sunt cele care au “curajul” să poarte cerbul suuus de tot ! Deși corpul lor e greoi și poate atinge 300 kg, coarnele încâlcite și adesea incomode, picioarele subțiri, zvelte, par o contradicție. Dar ele sunt secretul urcării cerbului pe cele mai riscante piscuri ! Tocmai ele dau cerbului înălțimile străbătute cu bucurie și curaj !
Apoi, faptul că cerbul poate trăi și la câmpie, însă traiul lui adevărat la cote maxime, este sus pe cele mai înalte vârfuri. Și ce e mai interesant este că el, cerbul, alege înălțimile pentru liniște, hrană proaspătă și izvoare reci și neumblate.
Minunat ne e Dumnezeu ! El ne face picioarele ca ale cerbilor. Ce ne pot purta pe noi niște greoi, niște grei firești, niște purtători de “coarne” încâlcite, incomode, ce rănesc adesea, în siguranță pe vârfuri grozave ! El ne face astfel “picioarele” ca ale cerbilor ! Devenim purtați pe piscuri nevisate ! Dar, mai mult “picioarele” astea minunate de cerb, ne duc sus în locuri înalte, unde e liniște, apă proaspătă și pășune neumblată. Acolo în locuri înalte ne așteaptă Domnul ! ( Isaia 57: 15) Doar noi și El în locuri înalte, tihnă, susur blând de izvor, miros de iarbă proaspătă… și asta pentru că El alege să ne facă picioarele ca ale cerbilor !
Carmen Motora
