Numeri 11 : 32 Dumnezeu veșnica mea Primăvară! Peste iarna din mine! Poporul voia carne! Le era poftă! Și Dumnezeu le-a dat. Suficient… nu pentru o zi, ci pentru o lună!
Dumnezeu vedea pofta lor. Și era trist. Vedea însă și lăcomia lor. Era mânios! Fiecare strânge fără măsură. Exagerat. Două zile și o noapte. Fără odihnă. Fără limită. Fără Dumnezeu! Doar cu lăcomie!
El îi privește…” cel ce strânsese cel mai puțin avea 10 omeri.” ( aprox 24 kg!). Lăcomia lor L-a ridicat în picioare pe Dumnezeu! Aprins de mânie! Știind că e mult prea mult. Că e uitat și ales alt dumnezeu în locul Lui! Și a aruncat urgie peste ei. La fel de mare ca și dorința lor fără limite. În urmă…a rămas un loc numit ” Chibrot-Hataava” ( Mormintele lăcomiei).
M-am uitat în urmă. Să văd locurile acele. În viața mea. Acele ” Chibrot-Hataava” ce ascund bine un dumnezeu mărunt, neputincios, urât și vrednic de moarte. Eul meu. Lăcomia… e rea. E păcat. Bine pitit printre pietre frumoase ”funerare”. Foamea fără limite. De atenție, faimă, aplauze, ridicare în slăvi. Foamea de avere sau bani. De putere. Autoritate. De a avea sau de a fi. Lăcomie rea. Oricum ar fi.
“Lăcomia este o beție mai rea decât beția!”( Sf.Ioan Gură de Aur). Crezi că Tata nu vede acele “Chibrot-Hataava”? Crezi că El nu poate pătrunde dincolo de orice piatră “funerară” ce maschează bine un dumnezeu mic și urât căruia ne închinăm în ascuns, când lăcomim? Eu știu că da. De aceea, am ales să Îi cer iertare. Am ales să îmi acopere orice Chibrot-Hataava cu sângele Lui. În loc de morminte ce acopăr mortăciunile mele lacome, am ales Mâna Tatei ce eliberează, aduce Viață și Cer. Și da, Tata e singurul Dumnezeu căruia aleg să mă-nchin!
Tu ce alegi? Un dumnezeu mic și urât ce vrea tot mai mult și te face rob sau un Dumnezeu mare ce vrea să te facă stăpân peste toate? Vrei un Dumnezeu veșnic făcut Primăvară, peste iarna ta?
