” Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi . “
Grijile nu ne sunt luate. Nici măcar de Dumnezeu. Ele trebuiesc aruncate ! Ca pe un gunoi ! De noi.
Și ca orice gunoi, îngrijorările, miros urât. Duhnesc a nedormit, a neliniște și teamă, a tristețe și lipsă de râs zgomotos ! Sunt dezgustătoare. Urâte și triste. De asta trebuiesc aruncate ! Tare de tot ! Tocmai la El !
Îngerii Cerului trebăluiesc zilnic Sus. Fiecare are un loc, un rost și ceva de făcut. Însă îngrijorările noastre, nu sunt treaba lor.
Împăratul se ocupă personal de ele. ” El Însuși îngrijește de voi !”
Suntem iubiți prea mult ca grijile noastre să devină treabă de înger ! Ele sunt treabă de Tata !
Zi de zi, Tata își suflecă mânecile și se apucă de treabă !
Prinde îngrijorările noastre aruncate ca gunoi ! Și le schimbă în bucurie, liniște, tihnă, Cer !
Cum să nu te bucuri de așa veste ?
Cum să nu țopăi de bucurie, când știi că Tata preschimbă toate îngrijorările, în bucățele de Curcubeu ?
I-auzi ! Tocmai se aude un râs zgomotos, plin de Viață !
Carmen Motora
