Fapt. Ap. 12: 1-10 – Pentru Petru așa a fost. O soluție… neașteptată.
Tocmai era în temniță, păzit bine. Pus în lanțuri. În întuneric. Irod îl voia chinuit spre bucuria iudeilor.
Era noapte. O noapte fără soluții… de Om. Fără ieșiri gândite. Fără orizonturi de lut. Și când e noapte…dormi ! Ca și Petru. Un somn adânc de abandon și uitare.
E noapte pentru toți. Nu și pentru Dumnezeu ! Pentru El Noaptea e Lumină ! Așa că un înger strălucește Cerul în noaptea lui Petru ! Dar el tot doarme adânc. Nu vede Lumina încă. E nevoie să fie împuns de Cer în coaste ca să vadă. Lanțurile zornăind jos răsună în temniță.
Buimac aude că e timpul să se scoale ! Să se îmbrace ! Să lase somnul resemnării. Să meargă ! Îngerul îi e înainte. Și merge. Nu știe de e vis sau realitate. Gărzile dorm acum. Ușile se deschid singure. Doar e Dumnezeu ! Într-o uliță liniștită e lăsat liber. Petru e uluit. Și fericit !
Adesea și noi suntem în ” temniță “. Prea legați. Prea păziți de gărzile lui ” Irod “. Suntem în noapte. Acea noapte ce îndeamnă la somn de resemnare. Soluții ? Niciuna de Om ! Însă e una de Dumnezeu ! Neașteptată ! De vis ! de tăiat răsuflarea !
Așa că Întunericul se face Lumină ! Temnița toată se umple de miros de Cer ! Și noi încă dormim. Ne împunge în coastă să-L vedem ! Și auzim !
” – E timpul să te trezești ! Să te îmbraci ! Și să mergi înainte ! După Mine ! “
Vai ce Lumină ! Vai cum răsună lanțurile ce cad ! Temnița se deschide singură ! Doar e Împăratul !
Buimaci, încă nu ne vine să credem ! Însă Împăratul are soluții de Cer la probleme de Pământ !
Azi m-a uimit Tata ! Are soluții pentru cea mai cumplită Temniță a mea ! Pentru cel mai sfâșietor Întuneric ! Pentru cele mai grele Lanțuri ! Soluții de Cer la Pământul din mine !
Și pentru tine are, să știi !
Carmen Motora
