Cum ar fi să se tragă la sorți, în țară, pentru cine va conduce țara ? Pentru cine va fi președinte sau… rege ?
Și cum ar fi, să știi dinainte, că tu vei fi cel ales ?
Wow ! Pare imposibil ! Și totuși… nu e.
Cineva a trăit experiența asta ! Saul ! Un beniamit tânăr și frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. ( 1 Sam. 9 : 2)
Primul împărat pus de Dumnezeu peste Israeliți, la cererea lor. Cerere egoistă.
De ceva timp mă frământă smerenia. Și ce e ea cu adevărat. Sau ce nu e. Dumnezeu m-a luminat prin acest om, Saul.
Știa că va deveni rege. Dumnezeu îi spusese. Era frumos. Era viteaz. Era din poporul Lui. Fusese ales mai dinainte. Fusese uns de Samuel. Alegerea lui de către Dumnezeu însemna enorm. Ai crede că ăsta e motiv de mândrie.
Era Saul smerit ? Smerit cu adevărat ?
Uitându-mă să pricep, am văzut că el se ascunsese printre niște vase, când tocmai ieșise la sorț. Se vedea nevrednic. Ba mai mult, el spune : ” Oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminții ale lui Israel ? Și familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminția lui Beniamin ? ” ( 1 Sam. 9 : 21 )
Cu toate acestea, era Saul cu adevărat smerit ? Categoric nu !
Și răspunsul ni-L dă Dumnezeu ! Tocmai de aceea l-a înștiințat mai dinainte că va fi rege. Era nevoie de o schimbare a lui. Dumnezeu știa că poporului Lui îi e necesar un rege smerit. De aceea, trimite Duhul Lui peste Saul. Și mai ales, este prefăcut în alt om ! ( 1 Sam. 10 :6 ) Saul nu era smerit ! Doar avea o stimă de sine scăzută. Dumnezeu nu l-a putut folosi până nu l-a schimbat în alt om !
Asta mi-a spus Dumnezeu ! Smerenia nu e o stimă de sine scăzută ! Nuuuu nicidecum! Isus S-a văzut exact cum era : Fiul lui Dumnezeu ! Și totuși El a fost cel mai smerit Om !
Mie îmi place să văd smerenia, ca acea pajiște verde, înțesată de flori înmiresmate, purtată în triluri de păsări, unde mă pot întâlni UȘOR cu DUMNEZEU ! Acel loc unde se frământă pământ și Cer, laolaltă ! E locul unde, mă văd exact așa cum sunt. Nici mai mare. Nici mai mică. Și văd exact ce am și ce pot face cu ceea ce am . Cu ce îmi dă El ! Dar și mai mult, smerenia e locul unde pot umbla cu Tata de mână ! Sunt prefăcut în alt om ! Ca și Tata !
El, Tata a promis așa : că e sus în Cer, dar și jos, cu mine !
Când sunt smerită ! Smerenia e locul și timpul unde putem trăi cerul ! ( Isaia 57 : 15 )
Carmen Motora
