Când stau în picioare, de vorbă cu El, cerința e de neschimbat : să iert ! Orice. Oricât. Oricând.
Să iert ce am împotriva cuiva… atât. Fără detalii sau lamentări. Fără păreri de rău sau scuze. Fără condiții.
Nu e loc de nicio învoială. Nici de vreun armistițiu. Nici de târguieli de dreptate. Nu.
” să iertați ORICE aveți împotriva cuiva …”
Vai, ce mi se cere ! Și ție ! Am căutat să înțeleg cum aș putea s-o fac. Mereu și bine. Și am înțeles că sunt Om, ca și tine…
Să iert orice aș avea împotriva cuiva, e ca și cum ai cere unei muște să facă… miere ! Imposibil ! Doar albina poate face miere bună. Și o face cu drag ! Mereu și oricât trăiește. O muscă oricât ar încerca, oricât și-ar da silința, nu va face miere ! Niciodată ! Ba chiar va cădea istovită încercând asta ! Mereu va căuta mizeria, nu floarea. Mereu va fi atrasă de gunoi și mortăciune. Doar albina caută florile. Polenul lor. Numai așa poate aduna dulceața lor în cea mai dulce miere.
Asta vrea Isus să îmi spună !
Trebuie să mă nasc din nou ! Ființa mea urâtă și pipernicită trebuie să moară. Să mă nasc din nou. Așa pot ierta ! Ușor și cu drag. Iubind să adun dulceață din suflete ca și albina. Pentru ea toate florile-s comori. Și cele cu țepi. Și cele colorate sau modeste. Și cele mici nebăgate în seamă. Toate sunt comori de dulce divin.
Isus vrea asta să mă-nvețe. Când stau de vorbă cu El, făptura mea nouă și bună, poate ierta tot. Orice și oricui. Oricât ! Fără să i se ceară s-o facă. E iertătoare. Și e iertată. Nu ca amenințare e iertată. Nici ca condiție. Doar ca renaștere !
Făptura mea nouă stă de vorbă în picioare cu Tata ! Față în față ! Ochi în ochi ! Doar suntem de aceeași natură ! Eu iertată și iertătoare ! El iertător și plin de iertare ! Și miroase a bucățele de cer adunate în dulci cuvinte !
Carmen Motora
