Ai simțit și tu ca și mine, câteodată, că viața e tare încâlcită și grea ? Atât de grea că îți fură bucuria ? Atât de încâlcită că uiți să privești în sus, încercând să deslușești ce se întâmplă ?
Jefuită de bucurie, tâlhărită de pace, cuprinsă de teamă că nu pot, am tresărit ” – Hei ! Sunt aici ! Cum sunt întotdeauna ! “
Tata mă striga. Ba mult mai mult ! ” Vreau să te bucuri ! Ca și Mine. Atât de mult, încât să știi că mai mult nu se poate ! “
Doar lăcrimând arătam spre viața mea. Încâlcită ca un ghem desfăcut răutăcios. Dezlânat. Fără a mai putea fi folosit.
” Rămâi unde te-am pus. Rămâi ! Și Eu rămân cu tine ! Mereu ! “
Mi-am șters lacrimile să văd. Am privit îndelung Fața Lui. Vocea Lui îmi măsura ființa. Și aducea miresme de cer de care îmi era tare dor. M-a luat cu Mâna Lui. Liniștea se năștea nouă în fiecare colț al ființei mele. Și bucuria începea să cânte din nou pe culmile mele.
” Rămâi aici. ” Și m-a așezat din nou. Unde ?
” Eu sunt Vița. Tatăl Meu este vierul. “
Orice mlădiță este între Viță și Vier ! Daaa ! Acolo e locul mlădițelor ! Și al meu !
Între Ei ! Între Tata și Isus, frate bun. Înviat pentru mine.
Cum să uit ? Cum să plec ? Dintre Ei ? Trebuie doar să rămân !
Tata m-a pus să stau cu Cei Mari ! Cu Cei puternici ! Să împart prada cu Ei ! Ce bine ! Bucuria mea dă peste margini ! De sus, de unde M-a pus din nou, am privit viața mea. Și era ghem frumos înapoi ! Dintr-un sigur fir ! Tocmai bun de țesut mătase și borangic.
Și am hotărât să rămân !
Tu rămâi unde te-a pus ? Știi că dacă rămâi, El va rămânea cu tine ? Dar mai presus de orice, vei simți bucuria ! Bucuria ce te face nebun pentru lume ! Și poți mereu împărți prada cu Cei puternici ! Nu singur !
Carmen Motora
