Putem fi împresurați de Păstor sau de Tâlhar. De Bunul Păstor sau de Hoț. Nu e cale de mijloc. Nici loc fără stăpân.
Trăim sau spunem că trăim. Ceea ce mă frământă e spusa lui Isus : ” Eu am venit ca oile Mele să aibă viață și s-o aibă din BELȘUG . ” Pentru asta a venit. Să trăiesc ! Din belșug ! Din abundență ! Atât de mult, încât să aud bucuria Lui în Cer, că nu a venit degeaba. Nu o viață târâtă sau chinuită. Nu o viață de plâns a milă și regret. Șchioapă de frumusețe. Stearpă de bucurie. Ucisă și pipernicită de griji și poveri. Isus a spus clar : a venit să trăiesc din belșug. Fiecare zi. Să chiui și să țopăi de bucurie ca și îngerii. Altfel doar … am alt stăpân. Ce caută întruna să distrugă, să fure și să înjunghie.
Și ce e belșugul de viață ? Ce e chiotul ăsta de sus, adus de Isus jos ? Mirosul ăsta de Cer coborât pentru mine ? Să pot pricepe am privit… oile și Păstorul și Poarta de la staul. Asta mi-a arătat El.
Dimineața, păstorul bun își cheamă oile pe nume. Pe toate le știe. Stă în poarta țarcului și le cheamă la iarbă proaspătă. Chemarea lui parcă le îndeamnă să lase somnul, delăsarea, apatia. Se simte miros de iarbă. Și se aude duios vocea lui. Amândouă alină oile. După ce le scoate din țarc, merge înaintea lor. Ele doar îl urmează. Nu se tem că ar putea greși. Păstorul nu greșește. Niciodată. Pasc liniștite. Nu le pasă de lupi. E treaba păstorului să le apere. Ele doar miros și mănâncă iarbă verde, verde de tot. Ele nu știu, nici nu văd ochii păstorului mereu în zare, în alertă. Nu simt grija lui. Nu le pasă. Au păstor bun ! Știu că sunt apărate și păzite. Oricând. De oricine. Seara oile intră agale în staul pe poartă. Una câte una, obosite. Se așează la odihnă și somn. Doar păstorul nu are somn. Simte miros de hoț și veghează. Sunt prea scumpe oile lui să nu-i pese.
Orice oaie trăiește așa, știe că TRĂIEȘTE DIN BELȘUG ! Asta vrea Isus pentru mine. Și pentru tine.
Tocmai pentru așa belșug de viață a abandonat Împărăția Lui. Îngerii s-au mirat că îi lasă. Însă El m-a iubit prea mult ca să nu-i pese. Vroia dimineața să mă strige pe nume și eu să-I recunosc Vocea. Își dorea nespus să încep ziua cu El înainte. Să gust ” pășuni ” verzi de tot . Să nu mă tem de nimic. Dar mai ales să Îl cred că e în stare să facă tot ca să mă apere de Cel ce caută mereu să mă fure de verzile pășuni, să mă înjunghie cu poverile lui urâte și să mă distrugă dacă aș fi singură. Isus Și-a dorit să mă pot odihni seara în ” staulul ” Lui. El veghează. Eu doar mă odihnesc. Uneori nopțile devin grele și urâte de tot, dar nu-mi pasă. Sunt în ” staul” și El e Poarta !
Dimineața pornim amândoi iar la ” pășuni ” bune !
Wow ! Ce viață de huzur ! Pentru asta a venit Isus ! Uneori mai aud cum răcnește dușmanul ce dă târcoale, dar imediat mă uit la Păstor ! Ochii Lui îmi spun să nu mă tem ! Vocea Lui mă liniștește. Îmi spune pe nume. Și îmi spune că pentru mine a venit pe pământ ! Să trăiesc din belșug !
Și trăiesc !
Carmen Motora
