” Răsplătiți-o cu rodul muncii ei, și faptele ei s-o laude la porțile cetății. “
La urmă, ca la orice alergare, urmează… răsplata ! Recompensa ! Laudele și laurii pentru învingători ! Femeia mărgăritar real este o învingătoare !
Dacă până acum, în descrierea femeii cinstite, s-au văzut lucirile ei de diamant, în fiecare zbatere, frământare, în fiecare lacrimă sau alint, în fiecare așteptare sau rugă, din cele mai senine dimineți până în cele mai negre nopți, acum la sfârșit, privirile ne sunt la ceilalți. De lângă ea. Da, ei sunt rodul muncii ei. Și ce răsplată poate fi mai mare, decât să își vadă rodul a tot ce a așteptat ? A tot ce a crezut . A tot ce a luptat . De aceea, ni se spune : ” Răsplătiți-o ! ” Recompensați-o ! Fiți rodul mult așteptat de ea. Zărit printre lacrimi pe genunchi. Răsplătiți-o arătându-i că sunteți rodul muncii ei ! Lăsați-vă frământați zilnic de lucirile ei de mărgărint. Lăsați-vă ” tăiați ” și “croiți ” bine de un diamant ascuțit pentru ferestre de cer !
Dar la ce bun ? Ce nevoie are ea de rodul acesta ? Vrea cumva să se fălească ?
Căutând să înțeleg, Împăratul mi-a spus că legea Lui, la El în Împărăție e simplă de tot :
” Eu Domnul , cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, DUPĂ RODUL FAPTELOR LUI. ” ( Ieremia 17 : 10 ) Aceasta e măsura sus. Bijutierul are cântarul corect și un ochi bun. Măsoară bine de tot. Ce măsoară și cântărește ? Rodul ! Rodul faptelor ei ! Deci răsplătiți-o așa ! Înfloriți și rodiți sub frământările ei zilnice, și așa o veți încărca de rod ! Bijutierul va vedea rodul și o va încununa pe măsură !
Lăsați trăirea ei de diamant să se răsfrângă din voi, tocmai sus în Împărăție. Puteți face asta. Fiți oglinzi ce măresc lucirea ei și o reflectă printre îngeri. Trimiteți rodul ei sus. Bogat și frumos ! Și nu numai voi !
Ci și faptele ! Faptele ei vorbesc despre ea. La porți. Acolo în forfota cetății, toți aud ce povestesc faptele ei.
Călătorii obosiți, muncitorii, negustorii ambulanți, copiii veseli, femeile grăbite, obosiții, toți se opresc și cască gura. Și bătrânii cetății aud. Ce trâmbițează faptele ei. Și cum o laudă. Nu se laudă singură. Ele, faptele o fac.
Dar mai presus de orice, faptele o laudă la Poarta Împăratului ! Și Împăratului Îi place ce aude. Știe că e adevăr. Îngerii curioși se îmbulzesc și ei să audă zvonurile. Împăratul le zâmbește și o laudă în fața tuturor. E mulțumit că ea femeia cinstită a împlinit jos pe pământ, un vis al Lui : să facă colț de rai în lume !
Femeie, mărgăritar ales, a sosit timpul să fii răsplătită ! Lăudată ! Pentru tot ce ai plâns, frământat, adunat și învins. A sosit timpul ca faptele tale să înceapă a vorbi. Și vorbesc neîntrerupt printre îngeri. Ei te aplaudă. Rodul muncii tale, copiii tăi, bărbatul tău te urmează în Împărăție. Ochii tăi Îi întâlnesc pe ai Împăratului ! Și acolo zărești mulțumire ! Mulțumire că ai trăit frumos ! Ai strălucit adevărat ! Ai fost și vei fi, mărgăritar autentic !
Carmen Motora