Ps. 34: 5, 10 / 1 Sam. 21 : 10-15
David cel viteaz ajuns să facă pe nebunul… I-a fost teamă. Teama l-a împins să facă pe nebunul. Frica l-a împins să facă năzdrăvănii, zgârieturi pe ușile porților. David lăsa să îi cadă balele pe barbă… Un David viteaz… acum plin de frică.
Frica îi furase încrederea. Frica îi furase mințile . Ajuns la un pas de moarte. Urmărit. Hăituit. Obosit. Fără soluții. Simțindu-se singur și… om.
Și totuși și acum David găsește cea mai frumoasă scăpare în Dumnezeu. El știe că Dumnezeu e Suveran chiar și acum. De aceea spune : ” Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie și…. nu ți se umple fața de rușine. ” David știe bine că leul cel puternic, regele animalelor, face orice pentru puii săi, și totuși, aceștia duc uneori lipsă și le e foame… dar David mai știe că niciunul din cei care caută pe Dumnezeu și își întoarce privirile spre El, nu duce lipsă de nici un bine. De nimic. David știe că Împăratul lui e stăpân peste tot. El știe și alege să creadă din nou în Marele Împărat, mai presus de nebunia lui. Uită frica și alege încrederea.
Dumnezeu trebuie căutat. El vrea a fi căutat. Ales. Cerut. El vrea priviri îndreptate spre El. El își dorește să ne luminăm de bucurie. Dar mai presus de toate Își dorește să nu ducem lipsă de nici un bine !
Carmen Motora
